A venit vremea sa mai facem o incursiune in Istorie. Am ales drumul vechii Centuri Mici a Bucurestiului, o linie aparuta din nevoia de a conecta vechile gari ale Bucurestiului dar si anumite unitati industriale din trecut. Decizia de desfiintare a acesteia a fost luata la finele anilor '50 ai secolului trecut si a fost motivata prin faptul ca aceasta linie in multe zone incurca circulatia rutiera prin barierele dese ce intretaiau bulevarde intregi ale Bucurestiului. Insa, despre acest aspect vom mai discuta in cadrul acestui subiect.
Am ales pentru inceput fostul racord dintre Gara Filaret si Gara de Nord (fosta gara a Targovistei). Cred ca era momentul sa acordam atentia cuvenita si acestui subiect.
13 decembrie 1872. Se inaugureaza racordul de cale ferata dintre Gara Filaret si Gara Targovistei, din Bucuresti, linie construita de catre Societatea Actionarilor din CFR. Linia a facut parte din fosta Centura Mica a Bucurestiului (o centura interioara)… 19 noiembrie 1960 – la numai 88 de ani acelasi racord se desfiinteaza, odata cu dezafectarea partiala a Garii Filaret.
Astfel va disparea defintiv din peisaj, portiunea de sud-vest a inelului mic (inlcusiv statiile Filaret si Dealu Spirii precum si haltele Cotroceni si Regie). Ca fapt divers, un tren mixt, introdus in anul 1883 (luna iunie), pleca din Gara de Nord la orele 20:10 si ajungea in jurul orelor 20:40 la Filaret fara oprire pe parcurs. Asadar, putem deduce ca panta de la Cotroceni era destul de dificila…
Ei bine, dupa 139 de ani de la inaugurare, o echipa Railnet.ro (Daniel, LUCIUS si Zofei.2006) ajung in zona de nord a acestui racord, respectiv perimetrul Gradinii Botanice (unde se afla cladirea fostului Canton ce strajuia o grupa tehnica de garare a vagoanelor), precum si zona fostei Halte Cotroceni (mai tarziu Gara Regala Cotroceni) si zona actualei Sosele Grozavesti, ce coboara abrupt, paralel cu fostul rambleu al racordului, catre Grozavesti… De la fosta Halta Cotroceni la Gara de Nord conform cu masuratorile efectuate pe GoogleEarth a rezultat cu aproximatie o lungime de circa 2487,4m relativ 2,8km de linie… Noi am studiat pe teren cam primii 7-800 de metri.
De ce am ales doar aceasta portiune? Pentru ca este cea mai spectaculoasa de pe tot traseul, si cred ca pana la ora actuala suntem singurii pasionati care au calcat in zona. Peisajul pe fostul rambleu este pur si simplu salbatic, presarat cu gunoaie, vegetatie salbatica si multe garduri. Daca mai punem si personajele dubioase care se invart prin zona, atunci tabloul este complet… Oricum, dupa cum veti vedea in episoadele viitoare, zona este extrem de spectaculoasa si ascunde vestigii importante in materie de “Arheologie Feroviara” asa cum ne place noua sa spunem.
Asadar sa purcedem in prima parte a aceastei incursiuni in zona a ceea ce a fost candva o sectiune din vechiul racord Filaret – Gara de Nord… Dupa vechile harti si situatia din teren, coroborata cu imaginile din satelit, am presupus ca ar fi existat pa langa linia curenta si o abatuta ce lega acest racord de o posibila grupa tehnica aflata in zona vechiului Canton de la Gradina Botanica.
Odata intrati in incinta Gradinii Botanice din Bucuresti, ne indreptam catre ceea ce a fost candva un canton al acestei linii, semnalat si intr-o harta de arhiva pe care am sudiat-o atent in prealabil cu Lucian (LUCIUS). Undeva in departare, se infatiseaza o cladire proaspat restaurata, de culoare caramizie. In drumul nostru, un paznic in varsta care se odiheste pe o banca ne priveste cu interes. In spatele sau, vechiul canton…
Cladirea adaposteste astazi incinta “Centrului de Educatie Ecologica” a Universitatii Bucuresti (Facultatea de Biologie). Dupa renovare, arata precum o casa englezeasca de provincie, cocheta si curata. Studiind totusi peretii acesteia, observam ca s-a pastrat relieful fostelor fatade tipice pentru CFR cu caramida rosie de Ciurea. Nu stim daca in spatele vopselei caramizii actuale se mai gaseste intr-adevar celebra caramida, sau fatada a fost refacuta imitand doar tencuiala de caramida… Cladirea are o forma dreptungiulara si un acoperis in doua ape. Din pacate, panorama facuta de mine, dupa alipirea cadrelor, a deformat putin cladirea adaugandu-i o discontinuitate a liniei acoperisului, care nu exista in realitate.
In cele ce urmeaza, am sa va prezint pentru inceput cladirea vechiului canton, mai precis fatadele acesteia, modificate puternic in cei mai bine de 100 de ani de existenta. Dupa trecerea acestei cladiri in patrimoniul Universitatii Bucuresti (dupa anul 1960), intrarea principala a devenit cea secundara, iar fosta fatada catre linii ce inca mai avea pana acum vreo 10-15 ani usile de acces catre linii, a devenit un simplu spate de cladire, dupa modernizare.
Capetele cladirii, ce aveau cate un ochi rotund de aerisire, astazi nu mai poarta decat urma vechilor ferestre (in capatul sudic vechiul ochi este inlocuit de o nisa dreptunghiulara de vizitare a acoperisului, iar in cel nordic, un capac de plastic ce acopera alta nisa mai aduce aminte de vechile ferestre tipice cantoanelor CFR). Ferestrele au capatat geamuri de tip termopan, iar fatada principala dinspre Gradina Botanica a fost “imbogatita” cu trepte noi si bare moderne de aluminiu. Trebuie mentionat faptul ca in decursul deceniilor, nivelul solului a crescut (din cauza modificarilor antropice) si cladirea a mai “intrat” putin in pamant… Nu stiu daca actualele intrari existau si in forma originala sau sunt adaugiri recente de dupa renovare. In cele ce urmeaza veti vedea in imagini fatadele cladirii si veti descoperi singuri “mutilarea” constructiei initiale. Oricum, trebuie sa ne multumim cu faptul ca a fost pastrata si nu a fost facuta una cu pamantul precum alte anexe feroviare de odinioara…
De la vechiul canton, ne indreptam atentia asupra zonei din spatele acesteia, unde a fiintat cel mai probabil o grupa tehnica pentru gararea vagoanelor de marfa. Intre canton si fosta grupa tehnica exista o diferenta de nivel de cateva zeci de centimetri care nu stim daca a existat initial. De dupa gardul ce separa Gradina Botanica de o zona de protectie sanitara apartinand Apa Nova, se inalta fostul rambleu al liniei. Undeva la baza lui, pe toata lungimea zonei de protectie, se intindea candva o grupa tehnica cu cateva linii de garare… De observat ca inafara gardului de plasa de fier, undeva la baza acestuia se afla urmele unui mic zid de beton tencuit destul de vechi. Este un amanunt interesant caruia nu i-am putut deslusi misterul…
Din zona cantonului se observa o diferenta de nivel destul de evidenta intre rambleul liniei si grupa tehnica, ceea ce ne face sa ne gandim ca liniile grupei nu urcau catre Halta Cotroceni, ci se opreau undeva mai jos de aceasta, in stanga cantonului. Dar vom ajunge si in zona respectiva in episoadele urmatoare.
Mergem mai departe de-a lungul fostei grupe, catre CET Grozavesti. Inaintarea devine din ce in ce mai anevoioasa din cauza vegetatiei luxuriante din incinta Gradinii Botanice. Gardul gradinii de la un moment dat se departeaza de zidul de beton care creste in inaltime si al carui rost a fost clar de taluzare a terasamentului fostei grupe tehnice. Undeva printr-o nisa din gard, observam poate singurul martor a ceea ce a fost candva o cale ferata: o veche traversa de lemn aruncata pe marginea terasamentului fostei grupe tehnice – asta da noroc! La tot pasul, de-a lungul terasamentului fostei grupe tehnice, se observa resturi ale anexelor feroviare de tot felul.
Inaintand catre CET Grozavesti, intalnim conducte ce leaga de la stanga la dreapta, doua vechi grupuri energetice ale centralei de mosoarele de racire aflate in vale in spatele Gradinii Botanice. Traseul conductelor supratraverseaza nenatural zona de protectie sanitara, dovada ca pe sub ele candva treceau mai multe linii. Conductele formeaza un portal destul de mare peste aceasta zona si se opresc in dreapta undeva in incinta CET Grozavesti. Se pare ca acest capat al Gradinii Botanice va fi si punctul terminus al primei parti a incusiunii noastre in aceasta zona.
Va urma...