-...--..Codul Morse-.-.-....-.

[Cornel Grigore]

Codul Morse sau alfabetul Morse este o metodă de transmitere a informaţiei folosind secvenţe standardizate de semne sau pulsaţii scurte şi lungi - cunoscute în mod comun ca „puncte” şi „linii” - pentru litere, cifre şi caracterele speciale specifice oricărui mesaj.Creat iniţial de către Samuel Morse pe la mijlocul anilor 1830 pentru a fi folosit la transmiterea informaţiei cu ajutorul telegrafului electric, al cărui inventator a fost, alfabetul Morse a fost folosit pe scară largă începând cu perioada timpurie a comunicaţiilor radio (anii 1890).

În ultimul timp, există un număr tot mai mare de dovezi care indică faptul că adevăratul inventator al alfabetului Morse, cel puţin în varianta sa de început, a fost asistentul lui Morse, Alfred Vail. Acesta a murit sărac şi aproape uitat. Vail a avut, de asemenea, şi contribuţii importante la realizarea tehnologică a primului telegraf şi a variantelor sale ulterioare. Morse şi urmaşii săi au susţinut şi continuă să susţină contrariul.

Începând din 1836, artistul american Samuel FB Morse, fizicianul american Joseph Henry, şi Alfred Vail au dezvoltat un sistem de telegraf electric. Acest sistem a trimis impulsuri de curent electric de-a lungul unor fire care controlau un electromagnet care a fost situat la capătul receptor al sistemului de telegraf.

În 1837, William Cooke si Charles Wheatstone în Anglia au inceput sa foloseasca un telegraf electric care, de asemenea, utiliza electromagneţi in capatul de receptie. Cu toate acestea, în contrast cu orice sistem care facea sunete de click-uri, sistemul lor folosea ace ce se învarteau asupra literelor ce erau transmise. Cooke şi Wheatstone în 1841 au construit un telegraf care tipărea litere de pe o roată de fonturi lovita cu un ciocan. Aceasta masina a fost construită pe baza telegrafului lor din 1840 si a lucrat bine, cu toate acestea, ei nu au reuşit să găsească clienţi pentru acest sistem şi doar două exemple s-au construit vreodată.

Pe de altă parte, sistemul de americani trei "pentru telegrafie, care a fost folosit prima dată în aproximativ 1844, a fost proiectat pentru a face crestături pe o bandă de hârtie când curenţi electrici erau primiti. Codul Morse a fost dezvoltat astfel încât operatorii sa poată traduce crestăturile marcat pe banda de hârtie în mesaje text. La început, Morse a planificat să transmită doar cifre, şi folosea un dicţionar pentru a căuta fiecare cuvânt în funcţie de numărul care a fost trimis. Cu toate acestea, codul a fost extins de către Alfred Vail care a inclus litere şi caractere speciale, aşa că ar putea fi folosit mai în general. Apoi Veil a determinat frecvenţa de utilizare a literelor în limba engleză, semnele scurte se numeau "puncte", si cele lungi "linii", si literele cele mai folosite au primit secvente de puncte si linii cat mai scurte.

În telegraful original Morse, armatura receptor a făcea un zgomot clic, deoarece se mişca pentru a marca bandă de hârtie. Operatorii telegraf curând a aflat că ei ar putea traduce clicurile direct în puncte şi linii, şi le-ar putea scrie de mână, astfel ne mai fiind necesară utilizarea uni bande de hârtie.

Când codul Morse a fost adaptat pentru comunicarea radio, punctele şi liniile erau transmise ca pulsuri scurte şi lungi. Mai tarziu oamenii şi-au dat seama ca ar putea învăţa mai uşor codul Morse ca o limbă auzită decât o limbă scrisă.

Pentru a reproduce sunetele scoase de un receptor Morse, operatorii au vocalizat punctul ca "dit", şi linia ca "dah". Punctele ce nu se aflau la finalul unei secvenţe, au devenit "di". Ca exemplu, litera "c" era vocalizată ca "dah-di-dah-dit".

In aviatie, codul morse a inceput sa fie des folosit ca bază de comunicare în jurul anilor 1920. Cu toate ca emitatoarele erau voluminoase şi greu de utilizat, s-a mai încercat folosirea lor în aviaţie. În 1910 armata din SUA a încercat transmiterea de cod Morse dint-un avion.

In acelaşi an, un sistem radio de pe Airship America a fost utilizat în transmiterea unui mesaj de ajutor pentru echipajul aparatului. Cu toate acestea, nu a fost utilizat nici un sistem radio aeronautic in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Incepând cu 1930 si civililor şi celor din armată le era cerut să cunoască codul Morse, atât pentru comunicare cat şi pentru recunoasterea balizelor.

Telegrafia Radio ce a folosit codul Morse a fost vitala în timpul celui de-al doilea război mondial, în special în transmiterea de mesaje între nave de război şi bazele navale ale Marinei Regale, Kriegsmarine, marina imperială japoneze, marina imperială canadiană, marina imperială australiană, marina Americana, şi Paza de Coasta a SUA. Comunicarea la rază lungă de acţiune tip navă-navă a fost pe baza telegrafiei radio, prin intermediul unor mesaje criptate, deoarece sistemele de radio de pe acea vreme erau limitate în rază si securitate. Radio telegrafie a fost, de asemenea, utilizata pe scară largă de către avioane, în special de avioanele de patrulare pe arii mari. În plus, armatele ce se deplasează rapid nu ar fi putut lupta efectiv fără telegrafie radio, pentru că se miscau mai repede decât puteau fi instalate liniile de telegraf şi telefon.

Codul Morse a fost folosit ca un standard internaţional pentru comunicaţii maritime până în 1999, când a fost înlocuit de către GMDSS. Când Marina franceză a încetat folosirea codului Morse în 1997, ultimul mesaj transmis a fost "Catre toti. Acesta este strigătul ultim înainte de tăcerea noastră veşnică.."
Utilizări
Datorită dezvoltării ulterioare a comunicaţiilor folosind o gamă largă de unde electromagnetice şi folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a devenit în zilele noastre, într-un fel, desuetă şi aproape uitată.

Totuşi, există domenii de utilizare, aşa cum ar fi navigarea maritimă şi aeriană, precum şi comunicarea radioamatoare (ce foloseşte unde electromagnetice continue), în care folosirea invenţiei americanului Morse este de neînlocuit. De fapt, codificarea Morse este singura modalitate digitală de modulare şi transmitere a informaţiei care poate fi folosită eficient şi citită uşor de către oameni, fără a necesita existenţa unui computer, fapt care permite transmiterea digitală a informaţiei pe canale de comunicare destinate transmiterii sunetelor şi deci a vocii umane.

Alfabetul Morse poate fi transmis în mai multe feluri. Iniţial a fost transmis sub formă de pulsaţii electrice de-a lungul unei linii telegrafice, dar poate fi trasmis ca un ton audio, ca un semnal radio având pulsaţii ori tonuri lungi şi scurte, sau ca semnale mecanice ori vizuale, utilizând o lanternă, un heliograf sau aşa-numita lampă Aldis.

Codul Morse poate fi considerat o formă timpurie de transmitere digitală a informaţiei; totuşi, este dificil de adaptat la transmiterea automată din cauza lungimii variabile a caracterelor sale. Ca atare, a fost înlocuit cu alte coduri de transmitere, incluzând codul Baudot şi ASCII, care au lungimi standard pentru fiecare caracter distinct al mesajului.

Codul Morse a fost utilizat pentru mai mult de 160 de ani - mai mult decât orice alt sistem electric de codificare. Ceea ce se numeşte astăzi codul Morse este de fapt oarecum diferit de ceea ce a fost iniţial dezvoltat de Morse şi Vail. După unele modificări minore, Codul Morse International a fost standardizat la Congresul International de telegrafie în 1865 la Paris, şi mai târziu alfabetul Morse International a făcut standard de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT).
Elementele codului Morse. Variante
Există un alfabet Morse internaţional, care este compus din şase elemente diferite:

semn scurt, denumit punct sau dit (•);
semn lung, denumit linie, dash sau dah (--);
un spaţiu liber între caractere (între puncte şi linii), egal, ca lungime, cu cea a unui punct;
spaţiu scurt (între litere), egal, ca lungime, cu cea a unei linii ;
spaţiu mediu (între cuvinte),egal, ca lungime, cu cea a doua linii;
spaţiu lung (între propoziţii), egal, ca lungime, cu cea a trei linii, sau mai mare.

Ceea ce este cunoscut ca alfabetul Morse diferă într-un fel de ceea ce a fost iniţial creat şi dezvoltat de către Morse şi Vail. O îmbunătăţire substanţială a codului, incluzând modificări la 11 litere a fost creată şi publicată în Germania în 1848, inventatorul acestei versiuni fiind Friedrich Clemens Gerke. Versiunea lui Gerke a fost ulterior adoptată ca standard în întreaga lume, primind numele de alfabet Morse internaţional sau, pe scurt, Morse internaţional. În forma sa iniţială, alfabetul Morse era limitat în special ca utilizare în Statele Unite ale Americii şi a devenit ulterior cunoscut ca Railroad Code sau codul Morse american.


Alfabetul Morse:

A . _ B_ …
C _ . _ . D _ . .
E . F . . _ .
G _ _ . H . . . .
I . . J. _ _ _
K _ . _ L. _ . .
M _ _ N _ .
O _ _ _ P . _ _ .
Q _ _ . _ R . _ .
S . . . T _
U . . _ V . . .
W . _ _ X _ . . _
Y _ . _ _ Z _ _ . .

1 . _ _ _ _ 2 . . _ _ _
3 . . . _ _ 4 . . . . _
5 . . . . . 6 _ . . . .
7 _ _ . . . 8 _ _ _ . .
9 _ _ _ _ . 0 _ _ _ _ _


sursa: Wikipedia