In 1913, in urma pacii de la Bucuresti, care incheie al doilea razboi balcanic (1912-1913), Romania obtine cele doua judete din sudul Dobrogei- Durostor si Caliacra, cunoscute ulterior sub numele de "Cadrilater".
In 1915 este inaugurata calea ferata Medgidia- Negru Voda-Kardam- Bazarcic (acum Dobric), prima cale ferata din Cadrilater.
In 1919, in urma pacii de Neuly sur Seine, de la sfarsitul primului razboi mondial, Cadrilaterul ramane Romaniei.
In perioada interbelica, linia ferata este prelungita de la Bazarcic la Oboriste, pe atunci punct de frontiera cu Bulgaria.
Astfel, sub administratie romaneasca, in Cadrilater s-au construit 83 km cale ferata, intre Negru Voda si Oboriste.
La 7 septembrie 1940, in urma "acordului" de frontiera de la Craiova, Cadrilaterul este ocupat de Bulgaria. Situatia aceasta este confirmata si de tratatul de pace de la Paris, din februarie 1947.
Astfel, caile ferate din Cadrilater sunt incadrate in reteaua feroviara bulgara BDZ.
Dupa 1950, sub administratie bulgara, este construita linia ferata Silistra- Alfatar- Dulovo- Isperih- Durac- spre Samuil.
In 1989, pe linia ferata Medgidia- Negru Voda/Kardam- Dobrich- Oboriste- Devnia- Varna circulau si trei perechi de trenuri internationale sezoniere: „Tracia” (Varna- Berlin Lichtenberg) , „Varna” (Varna- Warszawa Wsch), si „Marea Neagra” (Varna- Moscova).
La aceastea se adaugau si doua perechi de trenuri zilnice, in trafic local de frontiera, intre Negru Voda si Kardam, deservite de materialul rulant al BDZ.
In 1988 sunt introduse troleibuze la Bazarcig (Dobric). In 2005 aici existau 8 rute, deservite de 55 troleibuze (45 de tipul „ZIU-9” si 10 de tipul „ZIU-10” articulate).