16 Februarie 1933

16 Februarie 1933

Mesajde Trifu22 pe 16 Feb 2012, 01:23

Marea criză economică, începută în 1929, ajunsese la apogeu în 1933. Mișcările sindicale generate de criza economică și de măsurile restrictive ale Guvernului s-au intensificat. Când s-a declanșat greva muncitorilor curățitori de la fabrica „Saturn”, din cauza scăderii salariilor, grupul comunist din unitate a lansat un apel la solidaritate. Conflictul de muncă de la Atelierele Grivița a fost organizat de sindicat și a pornit ca o „grevă demonstrativă”.

Greva Atelierelor CFR Grivita

În ziua de 1 februarie 1933, când a sunat sirena pentru pauza de prânz, muncitorii din secțiile I și II vagoane și locomotive s-au adunat în hala mare a Atelierelor și au protestat împotriva reducerii salariilor, apoi s-au deplasat spre clădirea administrativă. Reprezentanții patronatului au preluat lista cu revendicări, iar muncitorilor le-au cerut să aștepte răspunsul. Pe fondul tratativelor sindicale, grupul de agenți comuniști au provocat scandal și, ca în multe alte situații, i-au atacat pe muncitorii sindicaliști. Ziarul „Dimineața“ din 02.02.1933 relata: „Cu această ocazie s-au produs încăierări cu social-democrații pe tema metodelor de luptă – aceștia cerând să se procedeze cu prudență spre a nu se da ocazia autorităților să provoace”. În jurul orei 16.00 greva s-a stins și „greviștii au ieșit în liniște pe poartă atelierelor”. Ziarul Scânteia relata că „La București armata și poliția nici n-a(u) îndrăznit să intervină împotriva greviștilor”. Totuși, grupul comunist a încercat, în zilele următoarele, să provoace incidente și deschiderea focului din partea forțelor de ordine.

Au apărut instigările, inspirate de modelul diversiunii sovietice: zvonul că un muncitor cu nume inventat a fost concediat fără plata retribuției; apariția la poarta Atelierelor a două femei disperate care strigau că peste noapte soții lor, muncitori la Ateliere, au fost arestați de Siguranță. Niciodată nu se dădeau nume precise și nu era identificat locul de muncă al victimei. Acești „eroi” nu s-au regăsit pe nicio ierarhie a PCR, ajuns la putere după 1947, pentru că ei nu existau.

Pe 15 februarie, în jurul orei 9, o delegație formată din Gheorghe Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Panait Bogătoiu, Constantin Doncea, Alexandru Petea și Ilie Pintilie a plecat la Direcția generală. Vreo 4.000 de oameni, așezați în jurul cazanelor de carbid, în care se făcuse foc, în fața Administrației de locomotive, așteptau rezultatul discuțiilor. S-au improvizat doua tribune. În tot acest timp, muncitorul Constantin Negrea a avut grijă ca sirena să sune la intervalele stabilite. Dar pe la ora unu noaptea s-au terminat lemnele și cărbunii cu care era alimentată sirena.

Înăbușirea grevei

A doua zi, pe 16 februarie, forțele de ordine (Armata și Jandarmeria) au primit ordin să tragă. Pe la șase fără un sfert, au început sa tragă. În total, au murit șapte oameni (Vasile Roaită, Dumitru Popa, Gheorghe Popescu, Cristea Ionescu, Dumitru Tobiaș, Dumitru Mayer, Ion Dumitrescu), printre ei a fost și Vasile Roaită, ucenic în ultimul an la căldărărie (cazangerie). El nu avea nici o legătură cu greva. Stătea lângă ușă când a intrat armata și a început să tragă. A fost rănit din întâmplare și a murit la spital, a doua sau a treia zi. S-au făcut mai multe arestări. Cel care a coordonat politic reprimarea revoltelor muncitorești era Armand Călinescu, subsecretar de stat la Interne, asasinat de legionari câțiva ani mai târziu, când devenise prim-ministru.

EXTRAS DIN JURNALUL FEROVIAR: interviu Constantin Negrea

J.F.: Ce urmari a avut aceasta greva?
C.N.: Au fost arestati cam 400 sau, poate, chiar 500 de oameni. Eu nu am fost arestat, dar trebuia sa ma duc la comisariat zilnic. Ma interogau, ma amenintau, ba chiar mai luam si cateva palme. In urma acestei miscari nu am rezolvat nimic, ba, mai mult, Atelierele au fost inchise, si noi am ramas fara locuri de munca.
J.F.: Nu ati incercat sa stati de vorba cu Gheorghiu Dej si sa-i spuneti ca dumneavoastra ati tras sirena?
C.N.: Ba da. Dupa o vreme am fost reangajat la Atelierele Grivita. Intre timp, ma casatorisem si aveam copii. Am terminat si facultatea si in 1944 eram seful Serviciului tehnic la Inspectia formarii trenurilor. Deja era timpul comunistilor. Au inceput sa-si fabrice eroi. Am fost chemat de Dej. Se hotarase ca Vasile Roaita sa fie eroul. In afara faptului ca era cel mai tanar dintre cei morti la Grivita, il facusera si utecist. “Lasa ma, de tine am nevoie. Vino langa mine.”, a zis Gheorghiu Dej. Atunci
m-am apropiat de el si i-am spus: “Domnule Dej, eu nu vreau sa mor fara lumanare.” El s-a aratat atunci nedumerit si m-a intrebat ce vreau sa spun. Numai pentru el, la ureche, i-am raspuns: “Nu stiti cum sunt rusii? Se folosesc de tine si apoi te impusca.” M-a injurat si m-a lasat sa plec.
J.F.: Ce ati mai facut in continuare pentru a fi recunoscut ca eroul de la Grivita?
C.N.: Am fost tot mereu in audienta. Am facut cereri peste cereri si memorii peste memorii. Nu am primit raspunsuri de nicaieri. Dar nu ma las! Nu-mi doresc decat sa-mi fie recunoscut un merit care este al meu!


In memoria acestor evenimente sângeroase, a apărut denumirea de Grivița Roșie (GriRo)
⇓⇓⇓ Accesează Radioreceptorul CFR ⇓⇓⇓
⚡⚡⚡http://t22sys.noip.me/radio/cfr/ ⚡⚡⚡
♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣
►►►Trifu22 Systems◄◄◄
Avatar utilizator
Trifu22


Mesaje: 2742
Membru din: 27 Oct 2009, 23:39
Localitate: Buftea, M300 km 14+600
Avertismente: 14

Înapoi la ISTORIE FEROVIARA / RAILWAY HISTORY

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Style by Webdesign www, książki księgarnia internetowa podręczniki