In acest topic, voi prezenta evolutia istorica a personalului feroviar din Romania.
1. Perioada 1854/1869- 1879
La inceput, acesta era de multe ori de nationalitatea straina, si apartinea diversilor concesionari, care au construit primele cai ferate, de pe teritoriul Romaniei.
In acei primi ani, nu existau scoli de pregatire si calificare a personalului feroviar in Romania.
2. Perioada 1880- 1917
In aceasta perioada, concomitent cu dezvoltarea retelei feroviare, creste si numarul personalului CFR, care, in 1918, numara 75.000 de ceferisti, in Vechiul Regat.
Conditiile de lucru a ceferistilor, in aceea perioada, erau destul de grele (precaritatea locuintelor de serviciu, a dormitoarelor, lipsa echipamentelor de protectia muncii,etc).
In privinta personalului de conducere si administrativ, desi si atunci politicul isi facea simtita prezenta (majoritatea directorilor si membrilor consiliului de administratie a CFR erau membri ai partidelor politice de la aceea vreme-in primul rand PNL), totusi cei numiti in functii de conducere si de decizie erau, in general, oameni competenti. Sa amintim de directorii generali ai CFR- Gheorghe Duca, Alexandru Cottescu, etc.
Si inginerii angajati la CFR erau, in general, persoane competente, cum ar fi: Mihail M.Ramniceanu, Nicolae Malaxa (care a lucrat, in anii 1917-1918, la statia Iasi- atelierele Ciurea, Cetatuia si triajul Socola), multi dintre acestia facandu-si studiile la renumitele scoli politehnice germane.
In aceasta perioada, multi ceferisti participa la viata culturala o oraselor (sa amintim, in acest sens, pe M. Strainu, seful statiei Husi, care, in 1906, participa la infiintarea unui cerc cultural, in localitate), seful garii, alaturi de invatator, judecator, jandarm si preot fiind unul dintre persoanele de vaza din localitate.
Si personalul operativ participa la viata sociala a Romaniei antebelice. In 1907 unii ceferisti s-au solidarizat cu taranii rasculati; Gheorghe Giosanu(1871-1917), mecanic de locomotiva, pe linia Dolhasca-Falticeni, a organizat deschiderea vagoanelor, in care se aflau inchisi taranii rasculati, facilitand fuga acestora.Este mutat disciplinar, pe linia ingusta Crasna-Husi, si organizeaza primul cerc socialist, la Husi.
In Transilvania, si personalul cailor ferate, de nationalitate romana, este supus persecutiilor autoritatilor austro-ungare, o parte din acesta participand activ la miscarea de emancipare nationala, a romanilor.
Dupa aparitia „Legii pentru exploatarea cailor ferate ale statului”, la 19/31 martie 1883, sunt infiintate primele scoli, pentru pregatirea cadrelor, la CFR (fapt ilustrat pe o placheta, aflata la muzeul CFR); din ianuarie 1889, cand statul roman preia exploadarea intregii retele feroviare, pregatirea personalului feroviar se realiza numai de catre acesta.
In 1881 inginerul I.G.Duca reorganizeaza invatamantul superior tehnic, fiind primul director al Scolii Nationale de Poduri si Sosele, unde inaugureaza, in accelasi an, un curs de cai ferate, care-l preda pana la moartea sa, in 1899.
In anii de inceput a cailor ferate romane, in perioada concesionarilor, cea mai mare parte a personalului de conducere, dar si o parte din cel operativ, erau de nationalitate straina.
Dupa aparitia "Legii pentru exploadarea cailor ferate ale statului", la 19/31 martie 1883, incep sa apara mai multe scoli, pentru pregatirea personalului superior (ingineri) dar si a celui operativ al CFR.
O contributie foarte importanta, in aceasta directie, a adus-o inginerul I.G.Duca.
Invatamantul politehnic romanesc are insa o vechime mai mare. Astfel, la 1 octombrie 1864 este infiintata "Scoala de ponti si sosele, mine si arhitectura", dupa proiectul elaborat inca din 1850 de Mihail Kogalniceanu, la Iasi. Primul ei director a fost Alexandru Costinescu. La 30 octombrie 1867 aceasta devine "Scoala de poduri, mine si sosele".
La 1/13 aprilie 1881, in fruntea ei este numit marele inginer I.G.Duca, din acest moment devenind "Scoala Nationala de Poduri si Sosele", la numai doi ani de la infiintarea Scolii Politehnice din Berlin- Charlottenburg. Tot I.G.Duca inaugureaza, in 1881, un curs de cai ferate, pe care-l va sustine, pana la moartea sa, in 1899. In 1897 este numit director general al CFR.
In 1886 este inaugurat sediul din strada Polizu al acestei scoli. Dintre inginerii pregatiti aici, care vor ajunge cadre de mare valoare in corpul tehnic, amintesc pe: Anghel Saligny, Elie Radu, Teodor Dragu, George Cosmovici, Alexandru Cotescu, D.Frunza, Mihai Romniceanu, Scarlat Ottulescu si multi altii.
Tot spre sfarsitul secolului 19, sunt infiintate mai multe scoli si pentru pregatirea personalului operativ al CFR: Scoala pentru mecanici de tractiune (1890), Scoala pentru sefi de intretinere (1892), Scoala pentru manipulanti (1893).
Si in Transilvania se dezvolta invatamantul profesional la calea ferata. Astfel, in 1874, sunt infiintate "Atelierele Principale de Cale Ferata" Timisoara, iar, pe langa acestea, incep sa functioneze cursuri de pregatire pentru meseriasi din domeniul intretinerii materialului rulant. In 1884 acestea devin "Scoala de elevi meseriasi MAV". In 1910, la depoul Timisoara, este infiintata o scoala profesionala pentru mecanicii de locomotiva.
La finele anului 1880 Ministerul de Razboi infiinteaza primele companii militare de constructii cai ferate.
Se iau si unele masuri pentru imbunatatirea conditiilor de munca si de viata a personalului CFR: se intocmeste statutul personalului CFR (prin care acesta obtine dreptul de pensie), se infiinteaza "Casa de Ajutor Reciproc" , se infiinteaza o scoala elementara, pentru copii personalului CFR in Bucuresti, si se construiesc locuinte de serviciu pentru acesta.
Cu toate acestea, conditiile de viata si de munca a ceferistilor raman destul de grele, din aceasta cauza, in 1887, are loc greva celor 1200 de ceferisti din Bucuresti, urmata in 1888 de greva celor 300 de ceferisti din Galati.
Apar primele organizatii sindicale a ceferistilor, (in 1909 este infiintata „Uniunea Generala a Sindicatelor CFR”), in 1893 fiind infiintat si Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romania. In 1906, sindicatul muncitorilor ceferisti din Bucuresti numara peste 1.000 de membri.
In 1907, in timpul rascoalei taranesti, o parte din personalul feroviar se solidarizeaza cu taranii rasculati. Astfel, Gheorghe Giosanu, mecanic de locomotiva pe linia Dolhasca-Falticeni, a organizat deschiderea vagoanelor in care erau transportati taranii arestati, facilitand fuga acestora. Mutat disciplinar pe linia ingusta Crasna-Husi organizeaza primul cerc socialist la Husi.
Alte actiuni greviste la CFR au avut loc in 1917 si 1919, la care au participat 20.000 de ceferisti (prima greva de proportii din Romania), prin care au reusit sa obtina sporuri salariale, indemnizatii anuale pentru locuinte si ziua de munca de 8 ore.
In 1918, existau, in „Vechiul Regat”, 75.000 de ceferisti. La aceea vreme, functionarii CFR aveau un statut bun in societate, seful garii fiind, alaturi de jandarm, preot si invatator unul din oamenii „de vaza” dintr-o localitate.
O data cu aparitia transportului pe calea ferata, in lumea feroviara s-au impus mai multe modele de uniforme. Anglia fiind "locul de nastere" al drumului de fier, in mod evident cel mai raspandit model a fost cel englezesc. La noi, se pare ca a fost aleasa varianta germana, care insa nu se deosebea prea mult de cea britanica. Iar motivul de inspiratie era iarasi explicabil, inceputurile caii ferate in Romania facandu-se in timp ce tara era condusa de un principe de origine germana.Facand inca o incursiune in istorie, ne amintim ca prima institutie de cale ferata de stat, centralizata, a fost infiintata la 11/23 aprilie 1880 si s-a numit “Directiunea Princiara a Cailor Ferate Romane”.
Aceasta si-a schimbat denumirea in “Directiunea Regala CFR” (la 10 mai 1881), devenind apoi (la 6 martie 1883) “Directia Generala CFR”. Dupa cum consemneaza si lucrarea “Caile Ferate in date si imagini”, aparuta in anul 1994, "prin infiintarea Directiei Princiare a CFR s-a intrat cu adevarat in era romaneasca a transportului feroviar, initialelor CFR adaugandu-li-se si emblema specifica si cu valoare de simbol: roata inaripata".
Din pacate, izvoarele istorice sunt foarte zgarcite cu privire la aparitia primelor uniforme feroviare la noi in tara; una dintre putinele referiri la acest subiect o intalnim tot in lucrarea pe care am citat-o mai sus. Astfel, aflam ca, o data cu organizarea Directiei Generale CFR, s-a adoptat un model unic de uniforma pentru personalul feroviar (ceea ce atesta ca initial au existat mai multe modele; lucru cat se poate de firesc, stiut fiind faptul ca primele tronsoane de cale ferata au fost construite si exploatate de diversi antreprenori straini, care vor fi venit cu propriile "tipare" de uni-forme). Doua dintre primele instructii de serviciu ce fac referire la acest lucru au fost publicate la 1 decembrie 1885 si, respectiv, la 1 august 1892.
Cea dintai prevedea purtarea obligatorie a uniformei in timpul serviciului de intreg personalul CFR. Au fost stabilite trei modele, care urmau sa fie purtate in functie de evenimentele la care partici-pau ceferistii. Pentru evidentierea diferitelor servi-cii feroviare, acestea aveau cusute la sapca, guler si vipusca benzi de catifea in culori specifice: rosu inchis - pentru Serviciul Miscare, negru - pentru Tractiune si albastru deschis (sau verde?) - pentru Serviciul Intretinere.
Astfel, a fost stabilit modelul de mare tinuta, confectionat din postav fin, "ofiteresc", de culoare albastru inchis, si cu insemnele, tresele si nasturii de culoare aurie. Cel de-al doilea model, de mare tinuta, dar si de serviciu, era din postav mai putin fin, tot albastru inchis, dar insemnele, tresele si nasturii erau argintii. Al treilea model, de serviciu, din postav obisnuit, de culoare cenusie, avea insemnele si nasturii argintii si nu avea trese.
La toate cele trei costumatii nu lipsea sapca, diferentiata dupa functia ocupata. De exemplu, prin 1890, desi purtarea uniformei era facultativa, un mecanic ce activa in cadrul Serviciului Tractiune era obligat sa poarte sapca; sapca trebuia sa fie din postav fin, de culoare albastru inchis, cu o banda de catifea neagra, pe care erau fixate roata inaripata si cifra regala a lui Carol I. La randul sau, unsef de statie purta uniforma de mare tinuta, care era completata de o sapca rosie, cu banda din postav negru.
Categoria statiei era evidentiata prin tipul tresei:
•clasa principala - tresa de aur de 20 mm;
•clasa I - tresa de aur de 15 mm;
•clasa a II-a - patru trese de aur de 3 mm;
•clasa a III-a - trei trese de aur de 3 mm;
•clasa a IV-a - doua trese de aur de 3 mm;
•clasa a V-a - o tresa de aur de 3 mm.
Un impiegat de miscare avea obligatia de a purta aceeasi uniforma, de mare tinuta, cu sapca de acelasi model, categoria clasei de serviciu fiind diferentiata tot prin trese de aur de 3 mm: trei - pentru clasa I, doua - pentru clasa a II-a si una pentru clasa a III-a.
Uniforma de mare tinuta era purtata de obicei in zilele de sarbatoare si duminica. Era formata dintr-o redingota la doua randuri a cate cinci nasturi, cu roti inaripate aplicate pe guler, o jiletca, un sacou la doua randuri, o pereche de pan-taloni drepti si o manta militara cu doua randuri de sase nasturi, cu guler rotunjit, din catifea neagra, pe care erau fixate doua petlite din culoarea spe-cifica serviciului respectiv. Si, bineinteles, nelipsita sapca rosie, cu insemnele specifice.
Cel de-al doilea model, intermediar, consta intr-o tunica cu guler drept si cu monograma CFR aplicata pe o bucata de postav de culoarea distinc-tiva a fiecarui serviciu, incheiata doar cu un rand de sase nasturi, o jiletca, o pereche de pantaloni drepti, o manta similara celei de la primul model, dar fara petlite, o bluza cu guler drept si cu mono-grama CFR aplicata pe acelasi tip de postav ca la tunica si o sapca albastru inchis.
Modelul al treilea, de serviciu, includea o tuni-ca cu guler drept, de pe care nu lipsea monograma CFR pe postav, incheiata la un rand de sase nas-turi, o pereche de pantaloni, sapca - cu monograma CFR - si manta ca la cel de-al doilea model.
La 1 august 1892, intra in vigoare o a doua Instructie relativa la uniformele personalului CFR, conform careia erau stabilite sase categorii de salariati ai Caii Ferate, dintre uniforme ramanand doar primele doua modele, categorisite ca de mare tinuta si de serviciu.
Astfel, modelul uniformei de mare tinuta la inceputul secolului XX era compus dintr-o tunica, o pereche de pantaloni drepti, prevazuti cu doua buzunare laterale drepte si unul pentru "clasicul si nelipsitul ceasornic", o manta de tip "militar" cu doua randuri a cate sase nasturi, cu gulerul rotunjit, de catifea neagra, taiata in partea stanga pentru trecerea portspadei, si o sapca rosie sau de culoarea uniformei, albastru inchis. Pe gulerul tunicii, pe doua petlite de culoarea specifica serviciului, era brodata cate o roata inaripata.
Un accesoriu mai deosebit al uniformei de mare tinuta era spada - o lama dreapta din otel, lunga de 80 cm, cu manerul negru din corn de bivol, cu ornamente aurii; aceasta se prindea cu ajutorul unei centuri militare (centiron). Teaca spadei era confectionata din piele neagra, capatul inferior fiind acoperit cu alama galbena. Iarna, tinuta se completa cu o manta imblanita si cu guler de astrahan.
Poate ar trebui mentionat aici si faptul ca, prin 1930, Carol al II-lea (printre altele, un mare pasionat de uniforme) a impus trecerea de la chipiul model frantuzesc la cel englezesc, atat in prima, cat si in a doua armata a tarii.
La noile uniforme, culorile distinctive ale di-feritelor servicii feroviare ramaneau neschimbate, pe gulerul tunicii fiind cusute, pe postavul de culoarea specifica serviciului, roti inaripate - pentru personalul de categoria I, si monograma CFR, realizata din metal alb - pentru categoriile II-VI.
Personalul de categoria I avea ca semne distinctive trese de aur sau de argint prinse pe umerii tunicii, ai bluzei si ai mantalei, deosebirea intre grade facandu-se prin aplicarea de stele de argint pe trese de aur si stele de aur pe trese de argint.
Amintesc faptul ca multi ceferisti au luptat, in armata romana, in timpul primului razboi mondial (1916-1918), o parte dintre acestia cazand eroic la datorie, in cinstea lor ridicandu-se, dupa 1918, Monumentul Eroilor Ceferisti, din fata Garii de nord.