Finalizarea lucrarilor la Depoul de Locomotive, a culminat cu aducerea pe calea apei,pe canalul Bega,a celor patru locomotive cu care s-a inceput activitatea de tractiune : ÄUSTRIA", "HONTH", "PEST" si "KOMAROM". Depoul avea o remiza semicirculara cu zece linii de remizare, placa turnanta actionata manual,turn de apa cu toate instalatiile aferente,depozit de carbuni si depozit de lemne. In anul 1853 a fost construit un atelier pentru scule si intretinere in vederea construirii caii ferate .Acest atelier a functionat pana la incheierea lucrarilor de constructie a cailor ferate in complexul Timisoara,fiind asimilat ulterior Depoului de Locomotive.
In anul 1884 s-a dat in folosinta ,in premiera europeana ,iluminatul stradal electric si odata cu acestea s-a introdus iluminatul electric in gara si depou.Astfel Depoul Timisoara a devenit primul depou de locomotive din Europa iluminat electric.
Uimirea de atunci s-a transformat in ambitie, la numai 30 ani de la inaugurare a fost luata decizia de construirea unei noi gari si a unui nou depou care sa raspunda cerintelor de atunci si in perspectiva pentru inca cel putin 100 ani.Depoul cel nou era compus din doua remize semicirculare a cate 22 de linii de remizare cu canal fiecare,un castel de apa avand capacitatea de 500 metri cubi,estacada moderna pentru alimentarea cu carbuni a locomotivelor,piata de combustibil,dormitor pentru personalul de locomotiva,cladire administrativa ,magazie de materiale,scoala profesionala si dormitor pentru elevi si era situat pe actualul amplasament,in spatele primului depou ,inspre cartierul Mehala. In anul 1910 a fost dat in exploatare noul depou in totalitate,fiind la vremea respectiva cel mai mare si mai modern depou al regiunii, la concurenta cu depouri din marile noduri feroviare europene.Pana in anul 1932 ,investitiile si modernizarile au continuat.
Cea de-a doua conflagratie mondiala a fost devastatoare pentru cel mai mare nod feroviar din vestul Romaniei.Bombardamentele aliatilor au distrus Gara "Domnita Elena"(fosta iosefin) complet ,fiind grav afectat si depoul de locomotive.Sacrificiile feroviarilor timisoreni din timpul razboiului nu sunt de neglijat,eforturile de a nu inceta activitatea s-au soldat ,de multe ori, cu trecerea in nefiinta..
Dupa terminarea razboiului ,Depoul Timisoara a fost readus la viata si pana in anul 1949 s-au executat toate reparatiile,activitatea desfasurandu-se normal.
Modernizarea parcului de locomotive si includerea locomotivelor diesel si electrice in parcul Depoului Timisoara au derminat o serie de investitii si modernizari.In 1985 a fost dat in folosinta sectorul 1 al remizei odata cu noile ateliere pentru repararea si intretinerea diverselor componente ale locomotivelor ,definitoare fiind inceperea activitatii laboratorului electronic .
Dupa anul 1990 ritmul de dezvoltare s-a redus foarte mult.De mentionat este anul 1997 ,an in care Depoul Timisoara a primit o noua infatisare, cu ocazia implinirii a 140 de ani de la existenta.A fost pentru prima data cand Depoul de Locomotive a fost aniversat si intr-un cadru deosebit,festiv,au fost amintiti cei multi,anonimi, care prin munca lor, prin sacrificiile lor au contribuit la infiintarea si dezvoltarea a ceea ce pana nu demult a fost cel mai mare si mai modern depou de locomotive al regiunii- Depoul de Locomotive Timisoara.
Cel Mai Vechi Depou In Activitate "" DEPOUL DE LOCOMOTIVE TIMISOARA ""
