Inaugurata la data de 15 Mai 1899. Este una din ctitoriile celebrului inginer Elie Radu.

Localizare:
Statia este situata pe linia secundara 508 (cu o lungime de aproximativ opt kilometri) la km 7+768 in centrul orasului Moinesti, judetul Bacau, in vecinatatea drumului judetean 2G, situata pe un aliniament N-E/S-V.
In luna iunie a anului trecut, am avut ocazia de a trce prin zona si a suprinde cateva instantanee cu aceasta gara parca uitata de timp si de oameni. Ghidul meu pentru cele cateva ore petrecute acolo a fost prietenul meu Don Pedro, originar din zona, un om de mare isprava caruia-i multumesc in mod special. Dar hai sa patrundem in tainele acestei vechi statii… Din pacate pentru fatada disnpre linii, lumina nu mi-a fost favorabila, insa poate alta data, cand voi avea mai mult timp, voi reveni cu instantanee mai reusite...
Scurt istoric:
Anul 1840: la Moinesti ia fiinta prima distilerie de petrol din tara. 1861: este anul in care incepe sa fucntioneze prima sonda mecanica de extractie a petrolului. Astfel, pe la finele secolului IX se ia masura construirii unei linii de cale ferata intre Comanesti si Moinesti, un centru important de extractie a petroului.
Linia a fost executata de catre Serviciul de Studii si Constructii din Ministerul Lucrarilor Publice, condus de inginerul Elie Radu (1853-1931) si a fost inaugurata la inceputul anului 1899. Asadar, actuala linie 508 a fost inca de la bun inceput una din liniile petrolului din Romania.
Dotarile statiei:
Gara Moinesti, inca de la inaugurare (15.05.1899) a fost prevazuta cu trei linii in lungime de 459 de metri, schema in care se pastreaza si astazi. Teoretic linia 1 este si linie curenta, celelalte doua fiind abatute. Capatul Y al statiei se afla in directia Comanesti, iar capatul X este capatul terminal al statiei. Undeva in capatul X din capatul liniei 1 se mai desprinde o abatuta catre o mica grupa de incarcare a vagoanelor cu titei (petrol brut) rezultat din exploatarile petroliere din zona.
Initial, statia a fost dotata cu cladiri de calatori, birouri de miscare, cabine acari, instalatii de telegrafie tip Morse pentru cai libere ce au functionat pana in anul 1960 cand s-au inlocuit cu instalatii telefonice. Intre anii 1884-1938 statia a fost acoperita cu semafoare de peron, pentru ca dupa anul 1912 acestea sa fie inlocuite cu semnale de distanta tip “Banovici” inlocuite in perioada anilor 1935-1955 cu semnale mecanice de intrare-iesire pana in zilele noastre. Pana in anul 1899 statia a functionat fara instalatiid e centralizare, insa odata cu anul 1939 se introduce sistemul ICFB.
Statia mai detine o cladire principala functionala, ce deserveste un birou de miscare, precum si sediul unei firme private de transport feroviar de marfa, un magazin, dar si sediul unei firme de transport privat auto, practic o mica autogara. Celelalte incaperi ale statiei au luat destinatia de locuinte de serviciu pentru angajatii CFR.
Asadar, vom incepe o descriere a cladirii statiei, proiectata si construita de celebrul inginer Elie Radu, care a venit cu solutii inovatoare pentru acel moment: plansee din beton armat in locul celor de lemn, utilizarea unor materiale de constructie autohtone, in special celebra caramida de Ciurea, si nu un ultimul rand a tinut cont de adaptarea constructiei in peisajul inconjurator. Astfel, Elie Radu a reusit sa realizeze adevarate lucrari de arta, demne de invidiat pentru multe administratii feroviare din Europa. Nu am sa enumar aici toate statiile construite de acesta, insa, Moinestiul este una din operele sale, poate cel mai putin prezentata publicului.
Arhitectura:
Cladirea prezinta un corp central cu un etaj ce se termina armonios cu un pod in sarpanta cu acoperisul in doua ape. Ferestrele sunt mari si inalte, intinse pe o verticala pusa in evidenta de catre ornamente din caramida rosie de mici dimensiuni, asemenea unor coloane ce se termina la partea superioara cu cate un arc ornamental cu rol de buiandrug (element de constructie ce sustine caramizile de deasupra unei ferestre, usa, etc) intrerupt de cate doua pietre ornamentale albe. Intre acestea, pe mediana arcului aflandu-se o alta piatra de dimensiuni mai mici, asemanatoare unei nasteri de tunel. Toate acestea alcatuiesc bosajul zidului exterior (finisajul in relief).
Fatadele corpului central (atat cea dinspre Piata Garii cat si cea dinspre linii) sunt aproape simetrice din punct de vedere compozitional. Stereonimia fatadei, practic desenul ce imparte judicios placajul (finisajul) fatadei scoate in evidenta simetria constructiei corpului central.
Parterul este cel care rupe simetria: la intrarea dinspre Piata Garii spre fosta sala a pasilor pierduti, exista numai o usa plasata central, strajuita de doua ferestre inalte. La partea dinspre linii insa, exista trei usi inalte, schimbare datorata plasarii unor birouri de-o parte si de alta a iesirii din sala catre peroane. Practic, Elie Radu reusea sa valorifice fiecare centimetru patrat din constructie fara sa neglijeze si utilitatea acesteia.
Din punct de vedere al ancadramentului (elementele decorative), fiecare nivel al constructiei beneficiaza de stucaturi de piatra sub forma unor brauri si coloane figurate, ce apar in relief asemenea unor stalpi de sustinere. Coloanele de piatra in relief din mijlocul cladirii, in numar de doua, pornesc de la parter unde strajuiesc intrarea in sala pasilor pierduti, continuandu-se catre etaj. Dupa ce strapunge si braul decorativ al partii superioare etajului, acestea se termina cu cate un element decorativ din piatra (un fel de balustru) ce inchid la partea inferioara bosajul din zona podului, ce formeaza intre cei doi balustri un ancadrament deosebit ferestrei circulare a podului cladirii.
Cornisa este decorata cu placi de piatra de culoare alba, asezate in scara de-o parte si de alta a medianei acoperisului.
De mentionat faptul ca pe zidurile laterale ale etajului, catre zona liniilor sunt plasate placutele standard din tabla smaltuita cu numele statiei ce au luat locul candva celor originale, realizate in relief intr-un fel de nut (adancitura) al tencuielii. Pe fata principala a podului, dinspre linii, se pastreaza insa, sub fereastra circulara, intre cei doi balustri decorativi, inscriptia in relief originala a statiei. Pe fatada dinspre Piata Garii aceasta inscriptie a disparut…
Cred ca este suficienta incursiunea in arhitectura corpului central, pe care numai ochiul o poate descrie cel mai bine.
Cladirea detine si doua aripi laterale (corpuri de cladire) fara etaj, ce prezinta in mare, acelasi tip de ancadrament ca si corpul central cu acelasi placaj drept si cu aceleasi stucaturi sub forma de coloane din caramizi decorative, cu caramizi de doua culori intercalate (rosu si alb). Fiecare dintre cele doua corpuri laterale detin ferestre si usi pe partea dinspre piata. E drept ca unele ferestre au fost transformate in usi si invers, in functie de modificarile aduse in timp spatiului interior. Pe partea dinspre linii insa, exista numai usi inalte, cate trei per fiecare corp lateral.
Forma corpurilor este dreptunghiulara, iar acoperisurile in doua ape se lipesc de corpul central sub cate o fereastra de dimensiuni mici, plasata in centrul lateralelor etajului acestuia. Ferestrele respective beneficiaza de acelasi tip de ancadrament format dintr-o stucatura de piatra similar cu cel al celorlalte ferestre.
Capetele din lateralele celor doua corpuri, difera aproape radical. Capatul dinspre Comanesti (directia Y) prezinta un zid decorat cu caramida de Ciurea, fara ferestre pe care putem citi inscriptionat cu vopsea “spre sala de asteptare” – posibil ca de la un moment dat accesul sa fi fost facut prin laterala cladirii.
Capatul celuilalt corp lateral prezina o fereastra si o usa cel mai probabil desfiintata, iar sub cornisa in centrul acesteia se afla o fereastra mica a podului cu o stucatura mult simplificata. Practic “nasterea” boltii este singurul element de culoare deschisa din ancadramentul sau.
Cosurile de fum ale cladirii, de forma dreptunghiulara, decorate si ele cu caramida ornamentala, se ridica mult deasupra cotelor acoperisurilor, cu o eleganta de neimaginat pentru un astfel de element intr-o constructie.
Una din usile corpului lateral din capatul X al statiei, ce adaposteste si astazi Biroul de Miscare, mai pastreaza deasupra o placuta destul de veche (cu mult inainte de 1960) pe care este inscriptionat atat de frumos “Biuroul de Telegraf si Miscare”. Usa isi pastreaza ca majoritatea ferestrelor si usilor, tamplaria originala din lemn. In capatul opus acestei usi, intilnim o alta, modificata cu tamplarie tip termopan, ce adaposteste intr-o incapere de mici dimensiuni o agentie a Unifertrans S.A.
In episodul urmator vom explora putin zona liniilor statiei Moinesti si vom descoperi alte anexe vechi ale statiei, voi trece in revista tipurile de locomotive ce au remorcat trenurile pe aceasta sectie si voi aborda un scurt istoric al traficului de calatori.
Va urma...
