Dupa tramvaiul electric, la inceputul secolului 20, se experimenteaza la Sibiu si troleibuzul („firobuzul”), cu rezultate dezastroase atunci. In perioada 4 august- 18 octombrie 1904 firma germana AEG experimenteaza troleibuzul la Sibiu, pe ruta Gara-Floasu (avea roti de lemn), fara succes. In 1905 se da in functiune prima linie de tramvai electric din Sibiu.
La 1 februarie 1939 Cernautiul este primul oras din Romania Mare, unde a circulat troleibuzul. Sunt aduse 4 troleibuse „MAN” (cele mai moderne la aceea vreme). Intre anii 1940-1941 autoritatile sovietice de ocupatie mai aduc 3 troleibuse „YATB-4”, iar, in 1944, cand partea de nord a Bucovinei este reocupata de URSS, aceste 7 troleibuse sunt aduse in Romania. Ulterior, cele 4 troleibuse „MAN” sunt predate URSS (ca despagubire de razboi), circuland pe strazile actualului oras ucrainean Dnepropetrovsk.
La 15 noiembrie 1942 sunt puse in circulatie primele troleibuse (denumite aici „firobuze”) la Timisoara (si totodata primele troleibuze care au circulat pe teritoriul actual al Romaniei). Acestea erau de tipul „Fiat- Marelli” (importate din Italia). Erau 7 troleibuse de acest tip. Puterea electromotorului era de 29,5 Kw. Primul este casat in 1955, iar celelalte 6 intre 1961-1963. De mentionat ca prima linie de troleibuse din Timisoara a fost proiectata in 1938 de firma germana „Brown, Boveri & Cie” din Mannheim. Prima linie de troleibuse din Timisoara a fost realizata pe traseul Gara Timisoara Nord- Cetate- Piata Lahovari (acum Piata Nicolae Balcescu), avand o lungime de 2,5 km.
La 10 noiembrie 1949, se dadea in exploadare prima linie de troleibuze din Bucuresti (si a doua din tara, dupa Timisoara), pe ruta Piata Victoriei- Hipodromul Baneasa , pe locul unde se afla astazi complexul Romexpo (linia 81), ulterior desfiintata. In 1956 era inaugurata a doua linie de troleibuse din Bucuresti (linia 84- Soseaua Iancului- Palatul Cotroceni).
Pentru exploadarea acestor linii s-au importat din URSS un numar de 8 troleibuse, tip „MTB-82-D”, care au circulat pana in anii 60-70. De asemenea, astfel de troleibuse au circulat si in Timisoara. Aveau un singur electromotor (alimentat la 550 Vcc, care dezvolta 74 Kw sau, dupa alte surse, 80-86 Kw), sistem de franare pneumatic, iar suspensiile erau cu arcuri-foi. Carcasa era era metalica, viteza maxima era de 57,5 km/h, iar capacitatea de transport de 65 pasageri (din care 40 pe scaune). Electromotorul era realizat intr-o constructie speciala, care permitea recuperarea partiala a curentului electric.
Acest tip de troleibuz a fost produs in URSS, in anii 1947-1959, de uzinele „TMZ-Tusino” si a circulat numai la Bucuresti si Timisoara. S-au importat din URSS 8 troleibuze de acest tip (in Bucuresti, in 1949), respectiv 5 bucati in Timisoara (unul in 1951 si 4 in 1954).
In anul 1953 sunt ansamblate 2-3 astfel de troleibuze, la uzinele „23 August” Bucuresti, cu componente aduse din URSS.
Tot în anul 1953 au fost achiziţionate autobuze ZIS-154 produse de ZIS-Moscova (Завода им. Сталина), actuala ZIL (Завода им. Лихачева). Acestea erau echipate cu un motor pe benzină care antrena un electrogenerator, care, la rândul său, alimenta 2 motoare electrice de tracţiune ce puneau în mişcare, separat, roţile dreapta şi stânga ale axei din spate. Nefiind fiabile, la Atelierele ITB (actualul URAC), au fost modificate demontându-se motorul pe benzină si generatorul, în locul lor a fost montat transformator de la 750V (tensiunea din reţea) la tensiunea de lucru a electromotoarelor şi s-au montat captatori, transformându-le astfel în troleibuze. Au fost 12 troleibuze de acest tip, numai in Bucuresti. În acelaşi an, 1953, au fost achiziţionate autobuze ZIS-155 produse de ZIS-Moscova.
In 1955, in Atelierele Centrale a ITB este realizat un prototip de troleibus, folosind un sasiu si o caroserie de autobus „Renault”, si un electromotor de tramvai (de 750 Vcc) modificat. „T12”.
In anul urmator, acest troleibus (la proiectarea lui a participat Sergiu Cunescu) este introdus pe noua linie 84.
S-au fabricat la URAC 70 de astfel de troleibuze, utilizandu-se o caroserie de autobuz „Renault-A-12”, existente in stocul ITB. De aici si denumirea ciudata „T-12”, desi aceste troleibuze nu aveau decat 10,5 m lungime, si aceasta obtinuta prin prelungirea substantiala, la partea din spate, a vechilor sasiuri. Postul de conducere era si el modificat fata de solutia „Renault”, devenind de tip „avansat”. Troleibuzele au fost dotate cu electromotor de tramvai, functionand la 750 Vcc. Utilizand aceste vehicule, in 1956, este deschisa a doua linie de troleibuze din Bucuresti. Aceste troleibuze au circulat pana in 1963, numai in Bucuresti.
De asemenea, s-au fabricat troleibuze si pe caroserii tip „Renault TN6” (in anii 1959-1960), dar si un troleibuz-prototip pe o caroserie asemanatoare.
Dupa retragerea trupelor sovietice din Romania (1958), si dupa distantarea de URSS, se adopta unele masuri pentru producerea in tara a mijloacelor de transport, luuand fiinta uzina „Tudor Vladimirescu” (denumita, din 1970, uzina „Autobusul”- Bucuresti), care va fi unicul producator roman de troleibuse, autobuse, microbuse si autoutilitare (cunoscutele dubite „TV”).
De asemenea, se trece la extinderea retelelor de troleibuse (un mijloc de transport nepoluant si silentios) si in alte orase din tara; in 1959 circula primele troleibuse la:
-Brasov (1 mai 1959)
-Constanta (1959)
-Cluj Napoca (1959)
Pentru dotarea cu troleibuze, a acestor noi retele, era necesara producea in tara a unui nou tip de troleibuz.
In 1959 iesea, de pe portile uzinelor „Tudor Vladimirescu”, primul troleibus romanesc: „TV-2-E”, cu urmatoarele caracteristici: un electromotor de tipul „TN-59” (amplasat in partea din spate, cu o putere de 74 Kw), contactori de pornire, frana pneumatica, usi cu actionare pneumatica, suspensii cu arcuri-foi, capacitatea de transport: 87 calatori (25 pe scaune), incalzire salon cu doua radiatoare electrice, viteza maxima: 45 km/h, sarcina utila: 5.500 kg. Acest tip de troleibuse au circulat pana in 1974.
In 1964 era realizat, la „Atelierele centrale ITB”, si primul troleibuz articulat romanesc: „TV-1-EA”( electromotor de 74 Kw, servodirectie pneumatica pe puntea din fata, capacitate de transport: 120 calatori). Intre anii 1964-1966 tot aici mai sunt realizate cateva exemplare, la care uşa din spate a fost modificată, lărgită ca la viitorul TV-20E, iar captatorii au fost montaţi pe vehiculul tractor. In 1966, tot la Atelierele ITB, se realizeaza si cel de-al doilea troleibuz articulat- „TV-2-EA”.
În cursul anului 1969, la Intreprinderea Autobuzul au fost construite 2 prototipuri de troleibuze articulate TV-21EA-3, cu 3 uşi de acces şi TV-21EA-4, cu 4 uşi de acces. Au circulat numai pentru teste pe liniile din Bucureşti, cu şoferii de probe ai uzinei, fără pasageri. Dovedindu-se nefiabile, s-a renunţat la ideea de a fi construire în serie. Nu au avut nr. de inventar sau de înmatriculare.
Din păcate, toate aceste troleibuze articulate, atât cele produse la Atelierele Centrale ITB, cât şi cele două prototipuri produse de "Autobuzul", nu au fost decât nişte improvizaţii pe baza produselor existente la acea dată. Distanţa dintre axa vehiculului tractor şi axa articulaţiei era mult prea mare, semiremorca avea oscilaţii în plan vertical foarte mari, ceea ce a şi condus la montarea captatorilor pe vehiculul tractor, aducând la rândul său o proastă urmărire a firelor de contact. Înscrierea în curbe nu se realiza corect tot din cauza acelei distanţe prea mari dintre axa vehiculului motor şi axa articulaţiei, consola spate a vehiculului tractor ieşind prea mult de pe traiectoria curbei, rezultând o rază de curbură mult prea mare faţă de lungimea totală a troleibuzului, având totodată oscilaţii mari şi în plan orizontal. Au fost echipate cu motoare electrice de tracţiune de serie de 74kW, nu cu motoare mai puternice, cum se preconiza.
Ulterior, se va realiza troleibuzul „TV-20-E” , intre anii 1969-1975, ultimile troleibuze "TV" fiind casate in anii 80'.
De o deosebita importanta a fost dezvoltarea sistemului energetic a ITB, si constructia, in 1965, a primelor substatii de tractiune electrica, prevazute cu diode redresoare cu siliciu. Acest lucru a permis realizarea retelelor de contact pentru troleibuse , alimentate la 800 Vcc. De asemenea, in anii 70’, se trece la realizarea unui nou sistem de prindere a retelei de contact de stalpi, cu consule si izolatoare ceramice, si se extinde utilizarea macazurilor electrice la troleibuse (cu patina de comanda).
Urmatorul tip de troleibus a fost „Roman-112-E”, care a circulat incepand din 1976. In total, in parcul ITB au existat 320 bucati, ultimele fiind casate in 1991. Ceea ce se remarca la acest troleibuz era rezistenta si fiabilitatea lui (mai buna decat la DAC). Principalele caracteristici tehnice erau:un singur electromotor (amplasat in partea din mijloc), contactori de pornire (amplasati in partea din spate), suspensii pe perna de aer, frana pneumatica, incalzire salon. De asemenea, a fost primul troleibus romanesc prevazut cu deschiderea independenta a usilor si cu „tragatoare” (care au rolul de a trage in jos captatorii cand acestia sar de pe linia de contact, pentru a evita ruperea acesteia).
Troleibuzele de tipul: „TV-2-E”, , „TV-20-E” si „Roman-112-E”, au circulat numai in cele 5 orase (Timisoara, Bucuresti, Brasov, Constanta si Cluj-Napoca), unde existau retele de troleibuze, construite pana in 1983.
La inceputul anilor 80’ debuta un amplu program de realizare de retele de troleibuze, in orasele mai importante. Acesta s-a realizat in contextul politicii de „economie”, in scopul economisirii motorinei.
Retele de troleibuze realizate dupa 1982:
-Sibiu (1983, prin stradania inginerului Capraru)
-Iasi (1985)
-Suceava (1986)
-Galati (1989)
-Braila (1989)
-Medias (1990)
-Vaslui (1994)
-Piatra-Neamt (1995)
-Satu Mare (1995)
-Baia Mare (1996)
-Slatina (1996)
-Targoviste (1995)
-Targu Jiu (1995)
-Ploiesti (2005)
Astfel, in cadrul acestui amplu program, s-au realizat retele de troleibuz in 14 orase din Romania, astfel ca in perioada sa de „maxima glorie” troleibuzul putea fi intalnit in 19 orase.
Proiecte pentru introducerea troleibuzelor au mai existat si la: Bacau, Targu Mures, Sighisoara, Drobeta-Turnu-Severin, Barlad, Pitesti, Arad.
Pentru deservirea acestor retele era necesara constructia unui nou tip de troleibuz.
Astfel au aparut cele mai cunoscute troleibuze romanesti, de tipul DAC-112-E si DAC-117-E, cu variantele lor DAC-212-E si DAC-217-E. Au fost produse in mii de exemplare, in perioada 1979-1987 (prima generatie) si 1987-1994/1998 (a doua generatie).
Principalele caracteristici tehnice erau: un singur electromotor (de 125 Kw, iar, uniorar, 140 Kw; tipul electromotorului era „TN-76” sau „TN-81”), contactori de pornire, instalatie de logica statica (care permitea eliminarea „contractoriilor”- acele neplacute socuri de la demarare), frana reostatica si frana pneumatica, iar, din 1988, si „chopper” , instalatie de incalzire electrica a salonului, suspensii pe perna de aer. Comanda electromotorului se realiza prin contactori de pornire si sistemul clasic cu controler si rezistente electrice, introduse in circuitul electromotorului (comanda reostatica).
In 1981 primul troleibus „DAC-117-E” intra in parcul ITB.
In fine, in 1984 este realizat un troleibus adaptat pentru transportul de marfa, iar, in 1988, un troleibus dublu-articulat („mega”), cu 4 osii. S-a incercat si realizarea unui astfel de troleibus cu doua electromotoare, dar fara succes.
Variantele troleibuzelor DAC sunt:
-DAC-112-E (putere electromotor 115 Kw)
-DAC-212-E (putere electromotor 125 Kw regim continuu. In plus este dotat si cu instalatie asistata electronic pentru anclasarea treptata a contactorilor de pornire, similara cu cea utilizata la ramele de metrou IVA).
-DAC-212-ECS (ar fi acele 4 troleibuze din 1988 echipat cu Chopper- ECS=Electric Chopper System)
-DAC-117-E (putere electromotor 115 Kw). Au lada cu contactori in salon.
-DAC-217-E (putere electromotor 125 Kw continuu. In plus, este dotat si cu instalatie asistata electronic, pentru anclasarea treptata a contactorilor de pornire, similara cu cea utilizata la ramele de metrou IVA). Au lada Cu contactori pe acoperis.
-DAC-317-ETS (asemanator cu precedentul, dar cu contro Prin tiristoare a electromotorului ETS=Electric Thyristor System)
-DAC-317-ET (troleibuz dublu-articulat. Un singur exemplar, realizat in 1988).
-DAC-318-ET (troleibuz articulat, cu 4 osii, doua directoare si doua motoare, 200 pasageri, echipat cu chopper Si motor termic auxiliar tip „TA2-OLTCIT”,
Produs in 1984).
Asadar, la sfarsitul anilor 80’, Romania era capabila sa realizeze troleibuze echipate cu ‚tehnica de varf’- chopper si tiristoare. Din pacate, politica de „economie” de atunci si revolutia din decembrie 1989, nu a mai permis continuuarea productiei in serie mare.
Troleibuzele DAC s-au produs pana in 2000.
In anii 60’-70’, retelele de troleibus se extind, inlocuind tramvaiul pe bulevardele centrale ale Bucurestiului., si se construiesc noi garaje pentru troleibuse.
Insa, in anii 80’, o data cu aparitia metroului, se procedeaza la o restructurare a retelelor de troleibuse, nu intotdeauna inspirata.
Astfel, are loc o anumita fragmentare a retelelor de troleibuse, (de exemplul reteaua de troleibuse din cartierele Berceni si Bucurestii Noi nu mai este legata cu reteaua centrala. In perioada 1984-1992 reteaua de troleibuze din Bucuresti se restrange masiv), paralel cu inlocuirea unor trasee de troleibuse cu autobuse. In viziunea autoritatilor de atunci, troleibusul trebuia sa asigure transportul in interiorul cartierelor, legatura dintre cartiere urmand a se realiza cu metroul si tramvaiul.
Au existat deci urmatoarele tipuri de troleibuze in Romania:
-MAN (import Germania, 1939)
-YATB-3 (import URSS, 1940)
-Fiat-Marelli (import Italia, 1942)
-MTB-82-D (import URSS, 1949)
-ZIL/ZIS-154 (atelierele ITB; transformate din „electrobuze” 1953)
-T12 (atelierele ITB, 1956)
-TN6 (atelierele ITB, 1959-1960)
-prototip asemanator ?
-TV-2-E (uzina „Tudor Vladimirescu” Bucuresti, 1959)
-TV-1-EA (articulat) (atelierele ITB, 1964)
-TV-2-EA (articulat) (atelierele ITB, 1966)
-TV-20-E (uzina „Tudor Vladimirescu” Bucuresti)
-TV-21-EA (uzina „Tudor Vladimirescu” Bucuresti, 1969)
-TV-21-EA (uzina „Tudor Vladimirescu” Bucuresti, 1969)
-ROMAN-112-E (uzina „Autobuzul” Bucuresti, 1976)
-DAC-112-E (idem, 1980)
-DAC-117-E (articulat) (idem, 1980)
-DAC-212-E (idem)
-DAC-212-ECS (idem)
-DAC-217-E (articulat) (idem)
-DAC-317-ETS (idem)
-DAC-318-ET (dublu-articulat, 1988) (idem)