A. Situatia existenta
In prezent transportul urban in comun in Pitești se efectuiaza cu autobuze si minibuze.
Cate date istorice, preluate de pe site-ul oficial al SC Publitrans 2000 SA Pitești
Primele mijloace de transport aparuta in Pitești, in secolul 19, au fost trasurile si birjele, cu tractiune animala.
În anul 1910 s-a întocmit un plan de sistematizare a oraşului, în care se avea în vedere dezvoltarea reţelei stradale şi refacerea infrastructurii existente la unele străzi şi a bulevardului Elisabeta Doamna în vederea, printre altele, şi a introducerii a două linii de tramvai, dar razboiul balcanic şi primul război mondial au impiedicat realizarea acestor proiecte .
In perioada interbelica, activitatea de transport urban in comun din Pitești era concesionata unor firme particulare, care detineau cateva autobuze si unele garaje, unde parcau aceste autobuze si efectuiau lucrari de reparatie si intretinere a lor.
În Pitesti, în 1945, circulau şi doua "camioane" ce efectuau legătura între centrul oraşului de la Hala orasului (actuala piaţ ă centrală) şi gara Gropeni pe traseul str. Sfanta Vineri-str. Viilor-Podul Viilor-Gara Gropeni şi retur. Transportul cu tracţiune animală a coexistat cu cel auto pâna în jurul anului 1960, când au disparut şi ultimele birje şi trasuri desfiinţ ându-se şi întreprinderea de transporturi hipo ( 1961 )
La 11 iunie 1948 mijloacele de transport apartinand firmelor particulare sunt nationalizate.
În 1948 , în Piteşti lungimea totală a străzilor era de 53 km, dintre care doar 20% erau pavate corespunzător.
Anii 1949 si 1950 au fost primii ani de economie planificată, situaţia fiind totuşi în mare parte in limitele de la nationalizare, fără creşteri spectaculoase, poate şi datorită perioadei de transformări politice şi de cristalizare a noilor structuri de conducere la nivelul oraşului, ca de exemplu, formarea în aprilie 1949 a Comitetului Orăsenesc Provizoriu şi apoi constituirea Sfatului Popular Orăşenesc Piteşti la 3 decembrie 1950.
În anul 1950 a luat fiinţă Secţia de Transport în Comun Piteşti, care avea sediul în Piteşti , şi prima autobază în zona "Târgului săptamânal", de pe strada Craiovei ( cam în zona în care azi se intersectează Calea Craiovei cu strada Exerciţiu ).apoi în strada Târgul din Vale, nr. 25, şi care funcţiona În cadrul Întreprinderii de Gospodărie Orăşenească (I.G.O.) ce se afla în subordinea Sfatului Popular Oraşenesc Piteşti ( Consiliului Local Piteşti ).
Asadar anul 1950 poate fi considerat debutul transportul in comun urban organizat din Pitești. La inceput, pentru aceasta activitate, s-au utilizat un numar de 4 autobuze, ce apartinusera concesionarului particular Vișineanu Andrei (autobuze cu care acest concesionar particular efectua inainte de 1948 curse pe rutele Pitești- Ramnicu Valcea si Pitești-București).
La 1 octombrie 1951 este achizitionat si un autobuz tip Skoda-R.0-706 (autobuz care s-a aflat in circulatie pana in anul 1978).
Iniţial s-a început cu un singur traseu , Gara Sud-Centru-Tipografie Gavana , ulterior dezvoltându-se o reţea de trasee noi. În 1950 lungimea traseelor era de 4 km, iar numărul de călători transportaţi era de 30.000 călători.
Traseele pe care se desfăşura acest transport erau in principal cele ce făceau legatura Gară Sud , Centru , Găvana , Stefăneşti etc. Concomitent au aparut şi primele norme republicane de consumuri de combustibili , lubrifianţi , anvelope , piese şi de efectuare de reparaţii , revizii etc. ca de exemplu O.M.T.T. nr. 14/1982 , O.M.T.T. nr. 1809/1974 , O.M.T.T. nr. 2/1983 , H.C.M.1100/1968 , O.M.T.T.2174/1976 etc.
De-a lungul timpului, activitatea de transport a funcţionat fie in cadrul unei întreprinderi sau regie de gospodarie locală sau judeţeanâ , ca secţie sau întreprindere de transport , fie ca societate comercială pe acţiuni în subordinea Consiliului Local al municipiului Piteşti ( din anul 2000 ).
Între anii 1961-1965 s-au extins traseele de transport ale autobuzelor, lungimea acestora crescând la 55 km in 1965 şi a crescut numărul de maşini din dotarea societă ăii de transport local şn special datorită dezvoltării urbane prin construcţia de cartiere noi ( Calea Bucureşti , Gară Sud , Craiovei ) şi extinderea sau apariţia de zone industriale noi ( Zona Nord , Depozitelor ).
Tot in aceasta perioada sunt achizitionate autobuzele romanești TV-2, urmate apoi de autobuzele TV-20.
În anul 1969, prin reorganizarea I.G.O. secţia de transport local işi schimbă denumirea în Îtreprinderea de Transporturi Piteşti (I.T.P.) .
În anul 1969, în luna octombrie, sediul întreprinderii a fost mutat pe str. Depozitelor nr. 2, odată cu punerea în funcţiune a unei noi autobaze complet utilată, proiectată să corespundă cerinţelor de transport ale noii dezvoltări urbane.
În 1970 în Piteşti existau 97 km străzi din care 53 km modernizaţi, iar populaţia oraşului era de 74.237 locuitori si impreuna cu comunele suburbane 110.256 locuitori. Transportul urban se asigură cu 177 autobuze scurte şi 32 taximetre, lungimea traseelor fiind de 220 km cale simplă , reţeaua de transport cuprinzând şi trasee spre Bascov , Bradu , Ştefanești , Mărăcineni , Colibaşi , Racovişa , Valea Ursului , Goleşti , Valea Mare , Ciocănai , etc
Din luna mai 1973 ca urmare a reorganizării prevăzute de decretul 162/1973 şi prin circulara nr. 12892/1973 a C.S.E.A.L. privind reorganizarea unită ţilor de gospodarie comunală , se înfiinţează Întreprinderea Judeţeana de Gospodărie Comunală şi Locativă Argeş ( I.J.G.C.L.), iar transportul local este preluat prin ordinul nr.770/11.V.1973 ca secţia Exploatare de Transport Piteşti (E.T.P.).
Dupa 1974 sunt aduse si la Pitești primele autobuze urbane de mare capacitate, echipate cu motoare diesel- Roman-112-UD.
În această perioadă dupa primul şoc petrolier din anul 1974 a aparut nevoia de reducere a consumurilor de combustibili fosili şi s-a cerut un proiect de introducere a transportului electric respectiv a tramvaiului, în anul 1976 elaborându-se un studiu de fezabilitate şi oportunitate, dar la care s-a renunţat pentru a se elabora un alt studiu privind introducerea troleibuzului pe axa Bascov-Centru-Arpechim pentru care s-au şi executat anumite lucrări de infrastructură .Datorită costurilor relativ ridicate s-a renunţat şi la acest proiect adoptându-se soluţia cu alimentare de gaz metan care a fost folosită pe scară largă aproape zece ani cu reduceri semnificative de consumuri de motorină . Acest tip de transport gen G.P.L. era ecologic şi eficient din punct de vedere al preţului de cost al combustibilului şi ar trebui să fie luat din nou în calcul desigur beneficiind de noiile tehnologii apărute în prezent precum şi de investiţii intr-un astfel de proiect .
Din luna decembrie 1979 se înfiinţează prin decretul 379/1979 din 09 noiembrie Întreprinderea Judeţeana de Transport Local Argeş (I.J.T.L.) în cadrul căreia transportul local din Piteşti funcţionează tot ca secţie Exploatare Transport, înfiinţată prin Decret 379/1979 din 09 noiembrie.
În acelaşi an, se preia de la S.U.T. Piteşti şi de la Direcţia Judeţeană de Drumuri sectorul de transport marfă cu autobasculante, având ca beneficiar Trustul de Construcţii Argeş.
În anul 1980 este preluată activitatea de transport călători din oraşele Câmpulung-Muscel şi Curtea de Argeş.
In anii 80 sunt achizitionate autobuzele DAC-112-UDM si DAC-112-UD, dar IJTL Arges a avut in parc si autobuze IKARUS-260.
Insa, in contextul politicii de economie a anilor 80, apar greutati in activitatea de intretinere si reparatii a acestor autobuze, dar si in aprovizionare cu combustibil (motorina) si piese de schimb.