- Ștefan, Andrei, Doru și Gabi (de la stânga la dreapta) din clubul MetrouUșor
Este aproape imposibil să te plimbi prin București cu băieții din clubul MetrouUșor și să nu te întâlnești cu vreun cunoscut al lor. Asta pentru că sunt prieteni cu mai toți șoferii și vatmanii din capitală. Încă de la începutul întâlnirii noastre fondatorul grupului, Andrei Marian, mi-a spus că nu există ușă în RATB – fie ea de tramvai sau de birou – care să nu li se deschidă.
M-am întrebat dacă tinerii pasionați de transportul în comun, pe care îi invitasem la o plimbare într-un weekend, erau într-adevăr așa de cunoscuți pe cât spuneau. Dovada nu a întârziat să apară, chiar în prima stație de pe traseul nostru, în fața Spitalului Colțea.
„Să trăiești nea Vali!”, i-a strigat Gabi unui șofer care tocmai băga în stație autobuzul său supraetajat, care face turul Bucureștiului pentru turiști. A urmat un scurt schimb de saluturi după care nea Vali a pornit mai departe pe traseul Bucharest City Tour.
În vârstă de 21 de ani, Gabi Dumitriu este student la Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică de la Politehnică. Așa că mă lămurește cu o precizie inginerească, în detaliu, cine e domnul Vali: „E unul dintre cei mai vechi șoferi, ardelean la origine. A condus un Ikarus (autobuz produs în Ungaria – n.r.) din 1983 până în 1998. Atât de bine l-a întreținut că arăta ca nou. Până prin '98 Ikarus-urile erau demult casate, iar al lui era printre ultimele rămase. E păstrat acum pentru un viitor muzeu. Apoi a condus un DAF (autobuz olandez – n.r.) până în 2010. E un șofer de elită. Drept dovadă că acum conduce un autobuz etajat”.
„Noi știm toate traseele”
Se știe cu mulți alți șoferi: „Sunt cu ai mei și mă salută șoferii. Îmi dau flash-uri, mă claxonează”. Din 2008, de când are pasiunea de a fotografia vehicule, a învățat toate autobuzele din capitală: „Dacă mă întrebi, de fiecare îți spun de la ce autobază e. Mi-am dorit să pozez toate vehiculele Regiei, să am tot ca să-mi amintesc peste ani. Mi-au plăcut autobuzele astea retrase din circulație, Rocar de Simon, pentru că am copilărit cu ele. Am prins și ultimele două DAC-uri. Dar a fost neceasară retragerea lor. Rămân pozele”.
Andrei a pozat toate Mercedes-urile, toate tramvaiele, toate troleibuzele, multe Rocar, DAF-uri, niște UDM-uri și niște DAC-uri. „Îmi place mișcarea. Îmi place să merg pe șină: tramvai, tren. E moștenire de familie de la bunicul: a lucrat în căile ferate. E și o metodă de relaxare”, îmi explică tânărul de 24 de ani. Și-a început cariera de fotograf cu un mic aparat compact, iar acum cară după el două aparate, un obiectiv și o cameră de filmat.
Mă uit cu simpatie la ei și mă întreb dacă știu despre vreun domeniu atât de multe lucruri câte știu ei despre transportul în comun. Trebuie să admit că nu. „Noi știm toate traseele”, spune Ștefan în timp ce ne urcăm în autobuzul 381. Deci nu suntem în primejdie de-a ne rătăci. Gabi intră și el în discuție: „Da, și pe mine mă întreabă mereu prietenii: cu ce ajung în cutare loc, da' cum e mai ușor, mai rapid?”.
- Gabi Dumitriu studiază ingineria mecanică la Politehnică
„Băi băieți, da' voi nu aveți viață?”
Cei care le înțeleg pasiunea sunt puțini. Cel mai adesea sunt întrebați: „Băi băieți, da' voi nu aveți viață?”. „Dar chiar avem prietene, rude, colegi, mai toți suntem cu fotbalul”, spune Gabi. Doar că rudele și prietenii sunt și ei absorbiți, uneori, în lumea transportului în comun: „În iulie a fost și prietena mea la poze. Am pozat 94 de locomotive în gară”, completează el.
Alteori, entuziasmul nu e deloc împărtășit, așa cum s-a întâmplat când Gabi s-a întors acasă fericit după prima sa vizită la URAC, atelierele RATB unde se construiesc tramvaie: „I-am zis: „Mamă, am văzut cum se fac tramvaiele”. Eram entuziasmat. Dar a spus: „Lasă-mă cu prostiile astea””.„Din 2006 ne cunosc la URAC. Cum ieșea un vagon în probă eram și eu”, spune și Andrei. Acolo au văzut toate procesele: casări, construcții de tramvaie, modernizări.
Tot vorbind de Machetă (un vatman poreclit așa deoarece face machete de vehicule) ajungem și la Piața Victoriei, unde poposim în stația Doctor Felix. Stăm vreo 20 de minute, iar apoi ne urcăm înr-un tramvai pe linia 1. Mai exact, într-un V3A – 93 – CHPPC, după cum îmi dictează Ștefan pe litere și cifre, ultimul tramvai care a ieșit modernizat pe porțile uzinei URAC. Mai simplu, suntem în cel mai nou tramvai din București, cu podeau parțial coborâtă (PPC).
Ștefan Pascu are 30 de ani și a terminat Facultatea de Energetică la Politehnică. Atunci când era mic îi plăcea să se plimbe cu autobuzul cu bunicul său, de la un capăt la altul al traselui. Apoi, prin 2005, și-a cumpărat un aparat foto și a început să alerge după tramvaie: „Îmi zic ai mei „Ce faci? Iar te duci? Mai lasă pozele, pierzi timpul””.
- Gabi, Andrei, Ștefan și Doru (de la stânga la dreapta) într-un tramvai pe linia 1
Cum se vede Bucureștiul din pilonii Pasajului Basarab
Trecem peste Pasajul Basarab și de-o parte și de alta a tramvaiului se înalță semeți uriașii piloni albi în care s-a suit Andrei. Cât timp s-a lucrat la pasaj a fost mai mereu pe șantier, iar după terminarea lucrărilor a filmat primele tramvaie care au urcat pe pasaj în probe: „Am fost primul care le-a fotografiat și filmat. PROTV-ul a preluat primul meu filmuleț cu tramvaiul pe pasaj”. Ulterior s-a urcat în vârful pilonilor și a filmat Bucureștiul de sus. „Nu au fost probleme. Oricând vreau, lasă cheia la pază și mă urc”, spune el mândru.
Film realizat de Marian Andrei
În 2006, tânărul a înființat un site simplu pe care a pus vreo 60 de poze cu tramvaiele de pe linia 41. De-atunci a tot fotografiat. În momentul de față site-ul s-a transformat într-un portal în toată regula, cu știri la zi despre transportul în comun din București și din țară. Publicația este citită zilnic de 1.000 de oameni. O altă componentă a „trustului” MetrouUșor este forumul cu același nume, cu vreo 50 de membri activi (care scriu zilnic pe forum). Cei mai mulți membri sunt studenți și elevi, dar au și polițiști, ingineri, doctori sau avocați.
„Trust” nu este o denumire nepotrivită deoarece Andrei a terminat Facultatea de Jurnalism. Nu pentru că își dorea să devină un nou Cristoiu sau CTP, ci tocmai pentru a fi reporter în domeniul transportului în comun. În afară de site-urile sale, lucrează la Club Metropolitan, o publicație on-line dedicată afacerilor din transport, și la publicațiile editate de Club Feroviar.
Despre „cazane” și alte rable
La Afi Palace Cotroceni coborâm din cel mai nou tramvai și dăm nas în nas cu cel mai vechi model care mai poate fi văzut zdrăngănind pe șinele din București: un tramvai Tatra, produs de cehi prin 1974-1975. „Mai fac poze cât se poate”, zice Ștefan, și scoate un aparat de fotografiat micuț pentru a prinde în poză bătrânul vehicul de pe linia 25. Andrei își scoate și el aparatul cu un gest de lehamite: lui nu-i plac deloc vechiturile, „cazanele” cum le spune el luându-le în râs: „Urăsc toate vechiturile astea”. Ar vrea să dispară toate rablele și Regia să cumpere „minimum 200 de tramvaie".
- Băieții de la MetrouUșor fotografiază un tramvai Tatra
În club au însă și pasionați ai „vechiului”, topiți după DAC-uri și Tatre: „Dragoș e maniac cu DAC-urile. Mercedes-urile nu-i plac. E de modă veche”, mi se spune despre un coleg al băieților. Într-o vară, pe când stătea pe plajă cu o bere alături, Gabi a primit un telefon de la Dragoș: „Îmi zice „Gabi, am o dedicație pentru tine”. Și nu mai aud nimic. Și după aia „Trrr...”. Se aude un motor de Rocar. Era în Cluj, vorbise cu șoferul și ăsta a început să tureze motorul de Rocar”, povestește Gabi.
Fără să vreau în urechi îmi sună zgomotul gâjâit făcut de autobuzele vechi: mi-l amintesc din vremurile în care mergeam cu autobuzul 139, linie pe care circulau poate cele mai rablagite autobuze. Acum, cu Mercedes-urile, sunetul unui motor de Rocar a devenit o raritate. Dar e inconfundabil.
În prezent, singura linie din București pe care mai circulă autobuze vechi, aduse de la autobaza Ferentari, este 162 (ajung la Magaziile 16 februarie). „Din cauza infrastructurii sub orice critică”, îmi spune Gabi.
Manejul de pe șine: pantere roz și lăcuste
Coborâm din vechitură la Plaza și fugim pe trecerea de pietoni ca să prindem un tramvai galben de pe linia 41. „E prototipul de vagon cu podea coborâtă: V3A-93 CH-PPC. Fabricat în 2006”, încep băieții să turuie chiar de când l-au zărit în depărtare. „Andrei îl are pozat de când era caroserie, de când era în construcție”, spune Ștefan admirativ.
Ne urcăm în „submarinul galben”, după cum e poreclit prototipul. Deja nu mă mai mir când trupa se duce și-l salută pe vatman, un anume domn Costică. Îndesat, îmbrăcat într-un tricou și în pantaloni de trening, domnul Costică se află în spatele unui bord plin de butoane pătrate colorate în verde, roșu și albastru. În dreapta lor stau două iconițe, iar partea de sus a bordului este învelită într-un prosop roz. Aflu că prosopul roz e o celebritate: „Ca să nu se încingă pentru că bate soarele și se reflectă bordul în parbriz. Dar prosopul roz e mereu pe bord, fie vară, fie iarnă”, îmi spune Gabi. Simt că încep să „stăpânesc” tot mai bine lumea RATB-ului. Cel puțin data viitoare când o să văd un prosop roz în geam o să știu cine e vatmanul.
Până-una alta, pe lângă noi trece în sens invers un tramvai alb, iar eu încep să cred că lumea transportului în comun e indisolubil legată de porecle. Asta deoarece Gabi mă luminează că tramvaiul care tocmai a trecut este o „fostă panteră roz”. Adică un fost tramvai vopsit în roz (sigur vă amintiți de ele), care a fost modernizat și revopsit în alb. De ceva timp, panterele roz au dispărut din București. Și dacă vă gândeați că nu mai e loc pentru încă o poreclă, ei bine aflați că primul tramvai Bucur Low Floor a fost poreclit „Obama” de către vatmani. Pentru că e gri. Iar cele cu model alb-verde sunt „lăcustele”.
Plimbarea de 50 de kilometri
Linia 41 este linia lor preferată, „de protocol”: una dintre cele mai bune linii, unde îi duc pe cunoscuții lor care vor să viziteze capitala. Tramvaiele de aici au o viteză mai mare față de cele de pe alte trasee și se succed la intervale de 2-3 minute. De altfel, de la linia 41 vine și numele grupului: MetrouUșor.
Pe linia 41 îi știu toți vatmanii. Dar s-au împrietenit și cu șoferii de autobuz: „Le-am făcut CD-uri cu poze”, zice Gabi. Unii chiar și-au scos pozele pe hârtie și le-au pus în cabină. Dacă ați călătorit prin București sigur ați văzut foi A4 cu textul „Stimați călători, autobuzul nu oprește decât în stații”, lipite pe geamul cabinei șoferului. Gabi este cel care le-a făcut pe multe dintre ele, după ce l-au rugat șoferii: „Mi-au zis că n-are cine (să le facă – n.r.)”. Dar cei mai mulți șoferi sunt uimiți să își descopere pe Internet, printre miile de poze făcute de băieți, fostele autobuze pe care le-au condus ani de zile până să fie trimise la casat.
Călătoria noastră se încheie după-amiaza târziu în zona Ghencea. O nimica toată par să spună băieții, care pe 1 mai anul acesta au făcut un circuit de 50 de kilometri prin Colentina, Petricani, Gara de Nord, Obor, Titan și Faur, oprind pe parcurs la câte un mic și-o bere. Ștefan ar face treaba asta la nesfârșit: „E frumos Bucureștiul. Aș sta de dimineața până seară să pozez și să mă plimb”.
SURSA - GREATNEWS.RO
Articolul este publicat din data de 18 Octombrie 2011
