Este o locomotiva Diesel (hidraulica) pe patru osii, destinata activitatilor de complexitate medie. Masina a intrat initial in dotarea D.R. (Deutshce Reichsbahn) – fostele cai ferate Est Germane. Masina a fost reatribuita in anul 1970 Clasei 110. In Romania aceste masini au patruns in ultimii ani prin intermediul operatorului national german de marfa, DB Schenker, care a adus astfel de masini pentru operatiunile comerciale proprii si sunt atribuite Clasei 84.
Istoric:

La mijlocul anilor ’50 ai secolului trecut, Deutsche Recishsbahn din fosta RDG, a demarat un program Diesel ce avea ca scop inlocuirea unor vechi locomotive cu abur, prin care a introdus noi clase de locomotive: V15, V60, V180 si V240. Cu toate acestea, programul nu includea vreo locomotiva cu o putere de 1.000 cai (750 w) pentru trenurile de pasageri usoare si medii ca tonaj, si marfare de tonaj mic, sau pentru manevre intense, ce ar fi inlocuit vechile masini cu abur din clasele 38, 55, 57, 78 si celebra clasa 93.
Acest decalaj din program, urma a fi compensat prin importul de locomotive bazate pe masina sovietica din clasa TGM3. Insa, atunci cand a devenit evident faptul ca URSS nu avea capacitatea de a furniza astfel de masini, administratia D.R. a inceput in 1963, un program propriu de dezvoltare a unei masini Diesel de 1000 CP (746 kw) la constructia careia trebuiau folosite cat mai multe componente ale masinii V 180.

Astfel, a rezultat o masina Diesel pe patru osii cu post de conducere central (monocabina) si transmisie hidraulica, proiectata de catre societatea Lokomotivbau Karl Marx Babelsberg (Fabrica de Locomotive Karl Marx din Babelsberg).
1964 – apare si primul prototip dotat cu deja cunoscutul motor de 900 CP (671kw) al lui V 180 (in schema de vopsire bleu).

1965 – se lanseaza al doilea prototip (in schema rosie de vopsire), caruia i s-a atribuit un motor de tip 12 KVD 18/21 A-3, cu o putere de 1000CP (746kw), motor furnizat de catre societatea VEB Motorenwerk Johannisthal.
Cele doua prototipuri insa, nu au fost receptionate de catre D.R. si mai rau de atat, au fost distruse intr-un incendiu ceva ani mai tarziu, intr-o remiza din Cottbus. In urma incidentului, numerele lor au fost reatribuite altor masini.
Dupa ce a devenit evident ca la uzinele din Hennigsdorf (Lokomotivbau Elektrotechnische Werke Hans Beimler Hennigsdorf) productia de serie va deveni o certitudine, in 1966 s-a mai construit un prototip (cu numarul V 100 003). Acest exemplar (al treilea si cel mai vechi existent), se afla actualmente in proprietatea Societatii Feroviare Berlin – Anhalt (Förderverein Berlin-Anhaltische Eisenbahn) din orasul Martin Luther (landul Wittenberg) inca in schema originala de vopsire (crem cu dungi verzi).
In anul 1967 incepe si productia de serie efectiva. Astfel, in anii ce au urmat, V 100 a iceput sa inlocuiasca aproape toate masinile cu aburi pentru sarcini medii si de asemenea cele ce remorcau aproape toate tipurile de trenuri ce operau pe teritoriul fostei Germanii de Est (RDG). Ultima unitate construita din aceasta clasa in anul 1978, a fost masina 110 896, al carui motor are o putere de 1000 CP (746kw).

Dupa unificarea Estului si Vestului retelei germane de cale ferata din anul 1990, flota numeroasa de locomotive Est Germane de acest tip, robuste si fiabile, nu a mai fost dorita pe caile ferate din Germania reunificata, din cauza aparitiei unei probleme neobisnuite legata de un balans in mers, cauzat de profilul rotilor. Astfel, pe noile linii conforme cu standardele occidentale, locomotivele incepeau sa trepideze puternic in mers.
In consecinta, D.B.-ul (Deutsche Bahn) a luat masura limitarii vitezei maxime a acestora la 80km/h (50mph), ceea ce ar fi insemnat practic retragerea lor, din cauza vitezei prea mici efectuarii serviciului pe magistralele germane. Astfel, boghiurile unora din aceste masini au fost echipate cu amortizoare de soc speciale pentru a contracara aceste trepidatii.
Au fost construite un numar de 1.146 de exemplare din aceasta clasa, repartizate astfel: 748 din Clasa V 100.1, 120 din Clasa V 100.2, 86 din Clasa V 100.4 si V 100.5, precum si un numar de 190 de masini din clasele V 100.2 si V 100.3 ce au fost exportate in China.
Astfel, tipul V 100 la D.R. a fost inmatriculat la D.R. (functie de subtip), in urmatoarele variante: 108, 110, 111, 112, 114,199.8. Dupa trecerea in patrimoniul DBAG (in 1990) au fost redenumite astfel: Clasa 201, 202, 203, 204, 298.
Date tehnice:
Uzina constructoare: LEW Henningsdorf (fosta RDG)
Anii de fabricatie: 1966 – 1985 (pana in 1978 cele pentru RDG, dupa, cele pentru China)
Retrase din serviciu la DB : 1992
Formula osiilor: B’B’
Ecartament: 1.435 mm
Lungimea peste tampoane: 13.940mm/14.240mm
Ampatamentul boghiului: 2.300mm
Ampatament total: 9.300mm
Greutatea in serviciu: 64.0 t
Greutatea suportata pe osie: 16.0t
Viteza maxima: 100km/h
Putere instalata (pe subtipuri): 736 kW (987 hp) (DR 110) / 750 kW (1,010 hp) (DR 108) / 883 kW (1,184 hp) (DR 112) / 1,100 kW (1,500 hp) (DR 114)
Forta de tractiune: 227 kN / 155 kN
Diametrul rotii motoare: 1.000mm
Tipuri de motoare functie de clasa: DR 110: MWJ 12 KVD 18-21 A-3 / DR 112: MWJ 12 KVD 18-21 AL4 / DR 114: MWJ 12 KVD 18-21 AL5 / DR 108: MWJ 12 KVD 18-21 A5.
Motor tip: V12 (12 cilindri in V), in 4 timpi cu turbosuflanta de evacuare (Supercharger – tiraj fortat) cu racire partiala prin ventilatie.
Rotatii nominale pe minut: 1.500 / 1.100 RPM
Tip de transmisie: hidrodinamica
Capacitatea rezervorului: 2.600L
Frane de tip: KE pe aer comprimat
Incalzire tren: generator cu abur tip Köthen
Sursa datelor tehnice si istorice, Wikipedia: DR Class V 100.