Locomotiva Seria 119 a D.R.
Incep acest subiect prin prezentarea preferatei mele din toate timpurile. In copilarie am vazut-o in triajul Grivita, in timpul unor manevre, testari, alaturi de ultimele aburoase in functiune. Asta se intimpla undeva prin 1983. De atunci am ramas cu gandul la acea “enigmatica” locomotiva cu o forma ciudata, atipica CFR-ului, care uneori aducea garniturile de pasageri pina la peroanele Garii de Nord…
Ani de-a rindul mi-a ramas imaginea ei adinc intiparita in minte… Pina intr-o zi, cu niste ani in urma, cand am descoperit in raftul unui magazin de trenulete, ceva similar cu acea “fantoma” a trecutului… Asa am aflat mai multe despre ea, si am gasit un articol pe wikipedia, pornind de la modelul acela in miniatura produs de Brawa…
Pentru voi, am tradus articolul respectiv. E bine sa ne cunoastem trecutul si istoria!
ISTORIC:
Clasa 119 a Deutsche Reichsbahn (DR) – caile ferate ale fostei R.D.G. (Republica Democrata Germana). A fost dezvoltata pe baza modelului german din clasa 118 (DR 118 – BR118 in orig.). La sfirsitul anilor ’70 ai secolului trecut, caile ferate din Est, D.R. – se aflau in cautarea unei locomotive cu generator de incalzire electrica a vagoanelor de pasageri, cu o greutate suportata pe osie de sub 16 tone, si cu o putere de peste 2000cp.
Din pacate, la acea vreme, cel mai important producator de locomotive diesel de mare putere din RDG, VEB LEW Hennigsdorf, Berlin, nu a putut construi o locomotiva mai puternica de 1500cp. Producatorii sovietici de locomotive diesel, din pacate nu puteau furniza decat masini extrem de grele de tipul BR130 – 142 (“Ludmila”, “Taiga”, etc). Singurul producator de la acea vreme care a acceptat provocarea, a fost producatorul roman, “Fabrica de Locomotive 23 August” din Bucuresti (“Faur S.A.” – dupa 1990). 23 August, la acea vreme a fost de acord cu propunerea D.R. mai ales ca doreau instalarea pe modelele proprii ale unor motoare diesel germane. Din pacate, contractul de instalare a motoarelor germane nu s-a mai perfectat, din cauza unor probleme de “coordonare” in interiorul Comisiei de Dezvoltare a Statului din RDG.
Pentru putea produce totusi aceste locomotive in Romania, s-a apelat pentru licenta la producatorul Vest german, MTU. De asemenea, si altor tari din cadrul Consiului pentru Asistenta Economica Mutuala, l-i s-au dat sarcini precise in acest proiect. Din RDG a inceput sa soseasca sitemul pentru trasnmisia axiala fluida (hidraulica).
D.R.-ul a receptionat un total de 200 de bucati din acest tip de locomotiva intre anii 1976 si 1983. Insa reputatia acestor locomotive a fost in scurt timp “patata” de aparitia unor probleme tehnice. Inca din primele zile de functionare, in Germania de Est, aproximativ 50% dintre ele au stationat in atelierele de reparatii. Contractul pentru D.R. a fost denumit “Inlocuirea unor motoare de locomotiva tip Maybach de 12KVD (cai vapori) produse in RDG”.
Dupa o reconstructie masiva, denumita si “germanizare”, au fost inlocuite arcurile boghiurilor si alte componente vulnerabile, fapt ce a condus la o reducere a pierderilor. Peste 20-30% din numarul total de locomotive au fost reparate. Numarul mare al defectiunilor semnalate au impus luarea de masuri urgente pentru ca aceste masini, denumite si “Submarinul” – din cauza hublourilor de forma rotunda ale salii motoarelor, sa ramana functionale, deoarece, aceste locomotive s-au comportat asemenea unui “monstru carpatin in stare latenta” supranumit si “Razbunarea lui Ceausescu” la acea vreme, de catre est germani.
Cu o putere nominala de 2700cp, a fost cea mai puternica locomotiva a fostei D.R. destinata liniilor secundare, datorita greutatii suportate de 16t pe osie. La inceputul anilor 1990 toate locomotivele seriei au fost din nou modernizate si duse la ultima versiune de tip 12KVD21-AL5 cu 1500cp (1100KW) - KVD (cai vapori) – unitate de putere mai mare decat caii putere (n.a.), inlocuite si reglate spre a dezvolta pe termen lung o putere de 2400cp (1800KW).
SERIA 229
Odata cu reunificarea celor doua companii de cale ferata germane (D.R. - Deutsche Reischsbahn si D.B. - Deutsche Bahn, in 1994), a existat o tentativa de modificare si modernizare a designului. Un total de 20 de masini dintre acestea, au fost modernizate in intregime de uzinele Krupp din Essen, sub aceasta denumire (229). Pe linga imbunatatirea performantelor prin folosirea altor motoare, viteza masinilor reconstruite a fost marita, la 140km/h cu scopul de a fi introduse pe cursele Inter-City din si catre Berlin, deoarece la acea vreme inca mai existau portiuni neelectrificate ale retelei principale de linii ale fostei D.R..
In timpul electrificarilor traseelor "S Bahn" din zona Berlinului, locomotivele BR229 remorcau trenurile InterCity pina in statia Michendorf Calatori, din apropiere de Potsdam, de unde calatoria continua cu trenurile ICE ale metroului usor catre centrul Berlinului. Liniile ICE au inlocuit tramvaiele electrice care ieseau inafara Berlinului dupa dezvoltarea si modernizarea garii Lichtenberg.
Modernizarea acestor locomotive, a fost un experiment, al carui cost de modernizare per locomotiva a depasit pe cel al uneia noi. Acestor masini l-I s-a atribuit seria 229 si apartineau depoului Thuringia. Toate masinile acestei serii au fost scoase din uz in anul 2003. Cateva dintre ele inca mai sunt in uz, inmatriculate ca 229 si figureaza construite de catre DB.
SERIA 219 158-3
2001, a fost anul in care a sosit o ultima oferta de modernizare a acestor masini, la Chemnitz. Aici, s-a efectuat o reconstructie si o modernizare a cabinei. Masina a fost dotata cu doua motoare noi de la Caterpillar, cu o capacitate efectiva de 1500KW, insotite si de proiectarea unor caracteristici tehnice inovatoare. Singurul exemplar pastrat se afla la Muzeul DB (Muzeul Cailor Ferate Germane). Aceasta masina este folosita pentru cursele speciale turistice ale muzeului, inmatriculata ca DB 119 158-4. A primit schema de vopsire a regiei feroviare germane si se afla stationata in gara berlineza Schoeneweide.
CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE ale locomotivei
Locomotiva a fost proiectata ca o constructie din otel sudat cu bogiuri pe 3 osii. Doua motoare diesel, fiecare amplasat in spatele cabinei, ce-si dezvolta puterea in doua zone localizate sub caroserie, pe baza de transmisie hidraulica. Cele doua capete de conversie erau insa prea mari pentru a atinge viteza maxima de 120km/h. In consecinta, locomotiva a suferit modificari la acest capitol.
Intre cele 2 motoare se afla un generator de incalzire a vagoanelor (grup electrogen) actionat de 2 motoare prin intermediul unei pirghii hidraulice. Aceasta dubla comanda, cu un cuplu virtual rigid al ambelor motoare, a cauzat probleme inca de la inceput atat cu regulatoarele originale Woodward pentru motoare diesel, cat si cu regulatoarele electronice subsecvente (posterioare). A fost nevoie de instalarea unui sistem de racire pentru grupul de incalzire. Pe de alta parte, sistemul de incalzire a fost o realizare de exceptie. Este un radiator automatizat (vezi schema), cu o legatura de curent continuu (DC) ce poate alimenta si vehicule reactiv-contaminate.
De la jumatatea anilor 90, la Chemnitz, echipele ZDS/CFB au conceput activarea sistemului tip multiplexer de operare in manevrele push-pull. Doar o parte a flotei de locomotive a beneficiat de o computerizare a cabinelor. Imbunatatirea si reconstruirea sistemelor de control a fost realizata la Absteuerung. Incepind cu locomotiva cu numarul 116, farul central a fost pozitionat deasupra ferestrelor frontale ale cabinei.
SCHEME DE VOPSIRE
Seria 119 a fost initial vopsita in rosu burgund cu o dunga alba de centura, conforma cu schema de vopsire a D.R. Dupa reunificare, aceste locomotive au prealuat schema de vopsire rosie cu bavete albe. In ultima parte a anilor 90, schema de circulatie a fost schimbata in rosu cu bara alba transversala in fata.
SERVICIUL EFECTUAT
Regiunile in care si-au efectuat serviciul sint: Saalfeld, Gera, Oebisfelde si Halberstadt, zone unde erau alocate aproape exclusiv acest tip de locomotive. Asta pina in 1997, odata cu introducerea in exploatare in aceste zone a Clasei 232 a DB Cargo, eveniment in urma caruia acestea au fost realocate. Intre timp, epoca seriei 219 a luat sfarsit… Toate masinile sunt trecute in parcul rece sau casate.
EXEMPLARE RAMASE
Din seriile 119/219, au ramas numai 3 exemplare in muzee (219 003, 084, 158), in plus 12 bucati au fost vindute Romaniei, de unde au si venit, unde sint utilizate in traficul de marfa.
Mainile ramase in uz ale seriei 229 sunt vopsite in galben si folosite la remorcarea trenurilor de constructie a liniilor ale DB (Deutsche Bahn). In plus, exemplarele cu numerele 219.158 si 229.188 au fost pastrate ca exemplare de muzeu. De asemenea, acestea apartin Muzeului Transporturilor din Nurenberg. 219.084, a efectuat RG-ul la data de 12 decembrie 2008 la Uzina Arriva Neusterlitz, si de atunci a inceput sa efectueze serviciul ca locomotiva operationala de muzeu (Muzeul DB, DB Regio Thuringia).
CARACTERISTICI TEHNICE:
DR Clasa 119
Numerotarea: DR 119 001 – 200;
DB 219.003 – 200;
DB 229…
Numar de exemplare: 200
Fabricant: Uzina de Locomotive 23 August Bucuresti
Anii de fabricatie: 1976 – 1985
Anul scoaterii din uz: 2006
Formula osiilor: C’C’ (CoCo)
Ecartament: 1435mm
Lungimea intre tampoane: 19.500mm
Lungimea cutiei: 18.700mm
Masa pe osie: 16t
Masa locomotivei: 96/101t
Viteza maxima: 120 - 140km/h
Putere instalata: 2x990/ 1100/ 1380/ 1500KW
Pornire/demaraj: 220/270KN
Diametrul rotilor: 1000mm
Tip transmisie: hidrodinamic
Capacitatea rezervorului: 4000L
Tip frane: KNORR DAKO ghidate, si pe aer comprimat, valve auxiliare de frina
Boiler (incalzire vagoane): electric
Sursa: WIKIPEDIA -
http://de.wikipedia.org/wiki/DR_Baureihe_119