Sofronov Tănase a ajuns şofer la RATB (Regia Autonomă de Transport Bucureşti) mai mult dintr-o întâmplare. Terminase armata şi îl aştepta meseria de contabil, aşa cum îl sfătuiseră rudele mai în vârstă din Prahova, de unde venea. Cu toate acestea, o simplă plimbare prin Bucureşti avea să îi schimbe radical opţiunile. "Eram cu fratele meu pe stradă şi am văzut afişul că ITB (n.r. - fosta Intreprinderea de Transport Bucureşti, actuala RATB) angajează şofer. Cum nu vroiam să mă întorc la ţară, m-am dus şi m-am înscris. Am făcut şcoala, cu gândul să stau doar o lună. Au trecut 36 de ani de atunci şi tot aici sunt", a declarat pentru B365.RO cel mai vechi şofer al RATB.
A nimerit în cea mai mare echipă de lucru, plină de moldoveni, după cum îşi aminteşte acesta. "97% dintre angajaţii ITB erau atunci din Moldova că... na, bucureştenii nu se trezesc la două noaptea să meargă la muncă", a explicat cel mai vechi şofer RATB.
De atunci şi până acum a "cărat" pe străzile Bucureştiului peste 20 de milioane de călători, după cum arată datele statistice şi a schimbat şase tipuri de autobuze de transport persoane: a început cu Skoda şi IK4, au urmat UDM-urile şi Ikarus-urile, a ajuns la DAF-uri şi, ultimele, Mercedes-urile care circulă şi în prezent.
Aglomeraţia din vremea ceauşeştilor: oameni morţi în drum spre serviciu
Tot şase sunt şi liniile pe care le-a acoperit de-a lungul timpului (traseele 38, 331, 449, 304, 148 şi 205), cea mai grea fiind ruta lui 331 pe care a slujit-o din 1980 până în 1997. "Era o cursă lungă, din Dămăroaia până la ieşirea din Bucureşti prin Berceni. Era cumplit la orele de vârf. Fiind pe traseul marilor fabrici şi uzine, care lucrau în trei schimburi, autobuzele erau ticsite de oameni. Nu mai încăpeau şi mergeau agăţaţi de scară şi de oglinzi. Nu aveai cum să nu-i iei că te linşau", povesteşte bărbatul.
Din cauza aglomeraţiei de pe timpul comunismului, spune el, s-au petrecut însă şi tragedii. Două zile negre nu le va uita niciodată. Una dintre tragedii a avut loc chiar în centrul Capitalei, la semafor la Universitate, sensul de mers spre Unirii. Aici, un călător care mergea pe scara autobuzului a fost pur şi simplu despicat în două în urma impactului cu stâlpul de semafor. La fel de sângeroasă a fost şi una din cursele de la Big Berceni spre Abator când un călător care abia se ţinea pe scara din spate a autobuzului, pentru că uşile nu se puteau închide, a fost agăţat de cârligul unui camion şi a fost tăiat în două, de la mijloc. "Astea sunt cele mai urâte amintiri din comunism. Aglomeraţia i-a omorât pe bieţii oameni", suspină Sofronov Tănase.
Aceeaşi aglomeraţie infernală avea să îi facă praf costumul cu care Tănase se pregătea să meargă la o nuntă. Era agăţat de scara autobuzului. "Este culmea ironiei: să meargă şoferul pe scara autobuzului. Dar, de fapt, eu mă ţineam de un alt călător. Când m-am dat jos am văzut că doar în faţă costumul meu mai era albastru, că pe spate era negru de la mizeria toată de pe stradă care sărise pe mine", îşi aminteşte şoferul.
tale Pasajul subteran de la Podul Grant intră în reparaţii capitale
Sofronov Tănase a ajuns şofer la RATB (Regia Autonomă de Transport Bucureşti) mai mult dintr-o întâmplare. Terminase armata şi îl aştepta meseria de contabil, aşa cum îl sfătuiseră rudele mai în vârstă din Prahova, de unde venea. Cu toate acestea, o simplă plimbare prin Bucureşti avea să îi schimbe radical opţiunile. "Eram cu fratele meu pe stradă şi am văzut afişul că ITB (n.r. - fosta Intreprinderea de Transport Bucureşti, actuala RATB) angajează şofer. Cum nu vroiam să mă întorc la ţară, m-am dus şi m-am înscris. Am făcut şcoala, cu gândul să stau doar o lună. Au trecut 36 de ani de atunci şi tot aici sunt", a declarat pentru B365.RO cel mai vechi şofer al RATB.
A nimerit în cea mai mare echipă de lucru, plină de moldoveni, după cum îşi aminteşte acesta. "97% dintre angajaţii ITB erau atunci din Moldova că... na, bucureştenii nu se trezesc la două noaptea să meargă la muncă", a explicat cel mai vechi şofer RATB.
De atunci şi până acum a "cărat" pe străzile Bucureştiului peste 20 de milioane de călători, după cum arată datele statistice şi a schimbat şase tipuri de autobuze de transport persoane: a început cu Skoda şi IK4, au urmat UDM-urile şi Ikarus-urile, a ajuns la DAF-uri şi, ultimele, Mercedes-urile care circulă şi în prezent.
Aglomeraţia din vremea ceauşeştilor: oameni morţi în drum spre serviciu
Tot şase sunt şi liniile pe care le-a acoperit de-a lungul timpului (traseele 38, 331, 449, 304, 148 şi 205), cea mai grea fiind ruta lui 331 pe care a slujit-o din 1980 până în 1997. "Era o cursă lungă, din Dămăroaia până la ieşirea din Bucureşti prin Berceni. Era cumplit la orele de vârf. Fiind pe traseul marilor fabrici şi uzine, care lucrau în trei schimburi, autobuzele erau ticsite de oameni. Nu mai încăpeau şi mergeau agăţaţi de scară şi de oglinzi. Nu aveai cum să nu-i iei că te linşau", povesteşte bărbatul.
Din cauza aglomeraţiei de pe timpul comunismului, spune el, s-au petrecut însă şi tragedii. Două zile negre nu le va uita niciodată. Una dintre tragedii a avut loc chiar în centrul Capitalei, la semafor la Universitate, sensul de mers spre Unirii. Aici, un călător care mergea pe scara autobuzului a fost pur şi simplu despicat în două în urma impactului cu stâlpul de semafor. La fel de sângeroasă a fost şi una din cursele de la Big Berceni spre Abator când un călător care abia se ţinea pe scara din spate a autobuzului, pentru că uşile nu se puteau închide, a fost agăţat de cârligul unui camion şi a fost tăiat în două, de la mijloc. "Astea sunt cele mai urâte amintiri din comunism. Aglomeraţia i-a omorât pe bieţii oameni", suspină Sofronov Tănase.
Aceeaşi aglomeraţie infernală avea să îi facă praf costumul cu care Tănase se pregătea să meargă la o nuntă. Era agăţat de scara autobuzului. "Este culmea ironiei: să meargă şoferul pe scara autobuzului. Dar, de fapt, eu mă ţineam de un alt călător. Când m-am dat jos am văzut că doar în faţă costumul meu mai era albastru, că pe spate era negru de la mizeria toată de pe stradă care sărise pe mine", îşi aminteşte şoferul.
Legat fedeleş de Miliţie, pentru copilul unui oficial
Tot pe vremea comunismului, în timpul unei banale curse speciale în care ducea copiii de la şcoală la circ s-a trezit cu cătuşele pe mâini, la propriu, şi anchetat de Miliţie. "Parcasem regulamentar şi dormeam cu capul pe volan. După vreo oră, copiii ministrului de externe de atunci - Ştefan Andrei - au ieşit alergând din curtea bunicii şi unul din ei s-a lovit de roata autobuzului. Nici nu ştiu când au venit şi m-au legat. Degeaba spunea bunica lor că nu sunt vinovat. Nici nu mai conta", îşi aminteşte şoferul, după care susţine că a fost "pus pe liber" de la serviciu timp de o lună, fiind nevoit să lucreze "la cauciucuri" pentru a-şi întreţine familia. "Când s-a întors domnul Ştefan Andrei din delegaţie, m-a chemat la el acasă şi m-a întrebat cum s-a întâmplat. A apăsat un buton şi imediat după aia mi-au adus permisul înapoi", povesteşte bărbatul.
"Dacă nu iei maşina de acolo, te împuşc"
Excesul de zel al autorităţilor, din timpul dictaturii soţilor Ceauşescu, şi-a pus clar amprenta asupra traficului din Bucureşti în acea perioadă. Deşi acum este mult mai aglomerat decât atunci, din cauza numărului tot mai mare de maşini prezente pe stradă, blocajele erau de mult mai multă durată, mai ales la trecerea coloanei oficiale. "Când avea tovarăşul avion la aeroport la ora 14, se închidea circulaţia pe DN, de la Casa Presei, de la ora 10-11. Trăgeam pe dreapta şi acolo stăteam. Acum nu mai este aşa", remarcă Sofronov Tănase amintindu-şi de o altă întâmplare în care a fost ameninţat chiar cu moartea tot din cauza oficialităţilor vremii. Dipă cum povesteşte şoferul RATB, autobuzul pe care îl conducea a rămas în pană lângă restaurantul Perla din Dorobanţi. "Pe-acolo trebuia să treacă coloana oficială a lui Ceauşescu. M-au înconjurat miliţienii şi mi-au zis că, dacă nu iau autobuzul de acolo, mă împuşcă. Până la urmă m-a tras un trailer deoparte şi am scăpat".
Asigurare în trafic cu oglinda din trusa de machiaj a soţiei
Sezonul rece dădea însă cele mai mari bătăi de cap şoferilor din transportul public din Bucureşti. Pe lângă faptul că iernile ţineau mai mult şi temperaturile erau mult mai joase decât acum. "Prin anii '84-'86, dimineaţa, găseam maşinile atât de florate că nici la ora schimbului nu se dezgheţau. Îmi făceam câte un ochi pe parbriz şi unul pe geam la oglindă şi aşa conduceam. Mai mult pe de rost. Fiindcă nu vedeam în oglindă îmi dădeam seama că trebuie să închid uşile când nu se mai mişca maşina. Asta însemna că nu mai urcă niciun călător", îşi aminteşte cel mai vechi şofer RATB care a povestit că un coleg al său a rămas trei zile înzăpezit în Tunari, cam în aceeaşi perioadă, fiind găsit de colegi fără niciun strop de motorină în rezervor, suflând în degete ca să nu îngheţe, şi cu bateria auto furată de hoţi.
"Odată, a trebuit să iau şi eu maşina unui coleg care nu prea o întreţinea. A fost un adevărat chin. Pe lângă faptul că au împuns şase oameni la ea, nici măcar nu avea oglinzi retrovizoare. Mi-a lăsat doar oglinda de la machiaj a soţiei şi o scoteam pe geam ca să pot să mă asigur în trafic", spune răzând acum bărbatul.
Autobuzul cu geamurile ţăndări, de la o călătoare recalcitrantă
Cu amintirile din "Epoca de Aur" încă proaspete în memorie, cel mai vechi şofer RATB susţine că nu a mai întâmpinat probleme grave în trafic, în ultima perioadă, cu o singură excepţie. În 2010, pe când se afla pe traseul lui 304, a urcat la Academia de Poliţie o femeie de aproape 50 de ani. "Tot drumul, până la rond la Mogoşoaia, i-a scuipat şi i-a înjurat pe călători. Erau 20 de bărbaţi în autobuz, dar niciunul nu i-a zis nimic. Au venit toţi la mine să o dau jos. Conform regulamentului, eu pot să îi cer să coboare la capăt de linie, ceea ce am şi făcut. Atunci a început circul. A luat ciocanul din maşină şi a început să dea în toate direcţiile, să spargă geamurile, până le-a făcut ţăndări pe toate", a povestit Sofronov Tănase menţionând că femeia s-a potolit abia când au înconjurat-o "mascaţii".
Cel mai vechi şofer RATB spune că, de regulă, merge cu o viteză medie de 10-12 km/h însă, în 2008, a călcat acceleraţia până la fund. Avea în maşină o femeie gravidă, căreia i se rupsese apa în autobuz, în drum spre spitalul Filantropia. A dat călătorii jos şi şi-a schimbat traseul, pe propria răspundere: "Am băgat farurile şi i-am dat cât a mers, la maxim. Mă temeam că naşte la mine în maşină. După vreo săptămână, a venit soţul său pe traseu şi mi-a adus o sticlă de vin că i-am dus repede".
30 de ani s-a pus în pat la ora 3 dimineaţa
30 de ani, Sofronov Tănase a lucrat numai în schimbul II, adică de la prânz până după miezul nopţii. Din cauza programului, cu soţia se întâlnea "doar când se vedeau". "Aşa am crescut trei copii", se explică cel mai vechi şofer RATB care a împărtăşit aceeaşi meserie cu soţia sa, de asemenea, vatmaniţă pe un tramvai al Regiei. "Eu ajungeam acasă la două noaptea şi soţia se trezea la 02.30. Mergeam prin bucătărie în vârful picioarelor, ca să nu o trezesc. Am avut însă noroc cu copiii care au înţeles situaţia şi la ora 20.00 erau în casă". În ultimii şase ani însă, Sofronov Tănase şi-a mutat tura pe schimbul I, adică începe la 4 dimineaţa şi ajunge acasă la prânz.
"Când eram tânăr oboseam mai greu", explică bărbatul. Însă nu asta l-a scos la pensie, ci nervii pe care şi i-a făcut în traficul din Bucureşti, în timp. "Uneori îmi venea să muşc din volan. Sunt mulţi impertinenţi acum la volan. Pe de o parte, cele mai mari probleme le fac tinerii şmecheri de bani gata, cu maşini de fiţe, care îţi taie faţa de pe banda a III-a pe prima bandă ca să salute o fată, iar pe de altă parte sunt taximetriştii care staţionează oriunde este interzis, în staţie, şi eu trebuie să las călătorii pe banada a II-a", comentează cel mai vechi şofer RATB.
La nevoie, mersul la toaletă se tratează cu pastile
Cu toate că meseria de şofer îl obligă să stea foarte multe ore pe scaun, Sofronov Tănase şi-a păstrat condiţia fizică aproape la fel ca în tinereţe. Nu mănâncă "de speriat", dar face mişcare la fiecare capăt de linie: câteva genoflexiuni sunt bune oricând, la fel şi câteva întinderi de braţe pentru a nu amorţi în scaun.
"Mai greu este cu mersul la toaletă, dar m-am disciplinat şi la acest capitol. Mi s-a întâmplat şi mie să am probleme cu stomacul. Eram chiar pe bulevard pe lângă Patria. Am oprit maşina, am fugit şi am sărit gardul în curte la un om pentru că nu mai puteam să stau până la capăt. De atunci, îmi iau pastile la mine când simt ceva în neregulă", povesteşte şoferul.
De disciplinat i-a disciplinat şi pe ceilalţi membri ai familiei, mai ales cele două fete pe care, spune el, le-a "cumpărat" cu bani. "Nu îmi este ruşine să recunosc. Fata mare îmi făcea pacheţelul, iar cea mică se ocupa de pat. Celei mari îi dădeam mai mulţi bani că era mai mult de muncă, dar când a crescut şi cea de-a doua le-am dat la fel", explică Tănase.
Şoferul şoferilor RATB: cât scrie pe cel mai mare fluturaş de salariu
Luni, pe 25 februarie 2013, cel mai vechi şofer RATB - Sofronov Tănase - a sărbătorit 36 de ani de când conduce autobuzul în Bucureşti. Despre el, şefii Regiei au numai cuvinte de apreciere. "Eu, personal, îl cunosc de 33 de ani. Este un coleg care nu a făcut probleme niciodată şi şi-a îndeplinit toate sarcinile de serviciu, cu brio. Având în vedere că în luna noiembrie îşi poate depune dosarul de pensionare, consider că este cu adevărat o pierdere pentru noi, fiind unul din şoferii exemplari, care a dat dovadă de expertiză şi mult tact în această meserie. Pot să îl numesc şoferul şoferilor. Va fi cu greu înlocuit de un coleg mai tânăr care nu beneficiază de experienţa dumnealui. Pentru noi toţi, Sofronov Tănase este un exemplu de profesionalism", a precizat pentru B365.RO, Ovidiu Georgescu, şeful de la Autobaiza Nordului, unde îşi desfăşoară activitatea cel mai vechi şofer RATB.
Dacă din punct de vedere profesional cel mai vechi şofer RATB şi-a îndeplinit toate obiectivele, din punct de vedere financiar Sofronov Tănase a rămas destul de modest, chiar şi după 36 de ani de activitate. A început cu un salariu de 1.100 de lei în 1977 şi a ajuns la 2.200 de lei în 2013. "Înainte făceam multe ore suplimnetare şi mai luam bani în plus. Acum nu se mai poate. Dar, oricum, acum meseria e mult mai curată ca înainte, nu mai suntem plini de vaselină şi ulei", spune râzând Sofronov Tănase care a adăugat că îşi va înrăma un fluturaş de salariu, de acum câţiva ani în urmă, pe care să îl arate nepoţilor săi. "Pe el scrie 66 de milioane de lei vechi brut (n.r. - 6.600 de lei brut), dar în suma asta a intrat pe lângă salariul din luna curentă şi concediul din acel an şi un rest de 15 zile din anul anterior. Când s-au dat jos impozitele a rămas o sumă mult mai mică, dar eu am subliniat brutul că a fost cel mai mult vreodată", a conchis cel mai vechi şofer RATB
SURSA - B365.RO
